De la ţară la ţară, monedele naţionale şi numele lor variază în funcţie de cultură şi limbă. De ce se numeşte dolarul dolar şi leul leu? Mai jos, câteva explicaţii de pe blogul OxfordWords.
DOLAR – Dolarul este cea mai cunoscută monedă din lume, fiind folosită în SUA, Australia, Fiji, Canada, Noua Zeelandă, Singapore şi alte ţări. Potrivit OxfordWords, cuvântul flamand pentru Valea lui Joachim, locul de unde se extrăgea argintul din care se confecţionau monedele era „joachimsthal”, care de-a lungul timpului s-a prescurtat în „thaler”, devenit ulterior „dollar”.
EURO – Denumirea uneia dintre cele mai noi monede apărute în lume provine de la numele spaţiului în care se foloseşte, Europa (personaj din mitologia greacă). Euro a fost introdus în circulaţie la 1 ianuarie 2002 şi se foloseşte în prezent în zona euro, care cuprinde 19 din cele 28 de state membre ale UE.
LEU – Numele monedei româneşti vine din Olanda. În secolul al XVII-lea, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi („Lowenthaler”) care aveau gravat pe revers un leu ridicat în două labe. De aici, s-a răspândit denumirea de „leu”. În 1859, Alexandru Ioan Cuza a cerut baterea la monetăria din Paris, de monede româneşti, care urmau să se numească „români”.
Ulterior, s-a renunţat la idee, pentru o nouă monedă din bronz de 5 parale, dar nici aceasta nu a intrat în circulaţie. După Unirea Principatelor, s-a adoptat unitatea monetară denumită „leu”, divizat în 100 de bani. Aceeaşi denumire, tradusă în limba bulgară, este folosită şi în ţara vecină – leva bulgărească provine din aceeaşi rădăcină semantică cu leul românesc.
PESO – În spaniolă, „peso” înseamnă „greutate”.
LIRA – Denumirea banilor care se folosesc în Turcia şi Italia (înainte de a folosi euro) vine din latinescul „libra”, care înseamnă „livră”, cu sensul de greutate.
MARCA – Înainte de a folosi euro, în Germania şi Finlanda circula marca, denumire ce provine tot de la o unitate de măsurare a greutăţii.
RIAL – Moneda cu această denumire a fost folosită prima dată în Oman şi Iran şi provine de la latinescul „regalis”, care înseamnă „regal”. Denumirea a fost împrumutată apoi şi de Qatar, Arabia Saudita şi Yemen. Şi Spania a avut la un moment dat o monedă denumită „real”, cu aceeaşi etimologie.
RAND – Denumirea monedei folosite în Africa de Sud provine, la fel ca şi dolarul, din flamandă, şi anume de la denumirea olandeză a oraşului Witwatersrand, zona de unde se extrăgea aurul pentru confecţionarea banilor.
YUAN CHINEZESC, YEN JAPONEZ şi WON COREEAN – Toate cele trei valute asiatice sunt denumite după forma rotundă a monedei.
COROANA – Majoritatea ţărilor nordice folosesc coroana („krona” în Suedia, „krone” în Norvegia şi Danemarca, „króna” în Islanda şi „kroon” în Estonia), denumiri care provin toate din latinescul „corona”. Aceeaşi etimologie o are şi „koruna” cehească.
DINAR – Moneda folosită în Iordania, Algeria, Serbia şi Kuweit este o traducere din latinescul „denarius”, care era o monedă de argint folosită în Roma antică.
RUPIA – Denumirea monedei folosite în India, Pakistan şi Indonezia provine din cuvântul sanscrit „rupya”, care denumea o monedă de argint.
POUND – Moneda britanică provine din latinescul „poundus” care înseamnă greutate. Aceeaşi denumire mai este folosită şi în Egipt, Liban, Sudanul de Sud şi Siria.
RUBLA – Moneda folosită în Rusia şi Belarus este denumită după o măsura pentru argint folosită în vechime.
ZLOT – Denumeşte cuvântul polonez pentru aur.
FORINT – Banii ungureşti poartă numele monedelor din Florenţa, denumite „fiorino”, pentru că aveau o floare imprimată pe ele.
RINGGIT – Când monedele erau confecţionate din metale preţioase, hoţii obişnuiau să rupă bucăţi din ele pentru a face noi monede. Pentru a combate acest fenomen, statele au început să confecţioneze monede cu marginile zimţate. Cuvântul din Malaysia pentru zimţat este „ringgit”, de unde provine şi denumirea monedei naţionale.