Nord-coreenii au încetat să mai înregistreze decesele din gulagurile lor cunoscute ca fiind extrem de nemiloase, după ce la putere a ajuns dictatorul Kim Jong-un, a dezvăluit un fost prizonier.
„Când a venit la putere Kim Jong-un, a întrebat oficialii care se ocupau de lagărele de muncă forţată despre rata ridicată a deceselor. Rezultatul a fost că oficialii penitenciarelor au fost instruiţi să nu înregistreze moartea deţinuţilor suprasolicitaţi”, a povestit el.
Comentariile au fost făcute într-un interviu pentru siteul de ştiri Daily NK, citat de The Telegraph, de către un fost deţinut al centrului de muncă disciplinară de la Tongrim, în provincia Pyongan din nordul ţării. Acesta a vorbit în condiţii de anonimitate, de frică pentru siguranţa familiei sale.
El susţine că a văzut personal dosare medicale, când era bolnav, în clinica gulagului, care arăta că rata mortalităţii în rândul pacienţilor, în 2011, care a scăzut până în 2014. Bărbatul, care a fost închis timp de un an, a descris o viaţă de înfometare, brutalitate şi mită, în timp ce colegii se luptau să supravieţuiască orele lungi de muncă grea cu raţii mici de hrană care consta în terci de porumb.
Fostul deţinut a declarat că a fost forţat să facă gene false, iar cei care nu-şi îndeplineau norma erau bătuţi cu sălbăticie şi nu primeau mâncare, „ de multe ori cădeau din picioare din cauza suprasolicitării şi a malnutriţiei”. Când a încercat să ofere unui alt deţinut hrană, a fost trimis la carceră, în izolare. „Îmi era atât de frig şi de foame, încât credeam că am murit”, a mărturisit el.
„Pur şi simplu nu ne considerau oameni, prin modul în care ne băteau atât de dur, uneori până la moarte”.
Fostul prizonier a mai dezvăşuit cum o ierarhie informală s-a dezvoltat în lagăr, iar cei cu bani au reuşit, oferind mită, să îşi câştige poziţii mai bine, ca supraveghetori ai unor grupuri sau infromatori.
Deţinuţii din clasa de mijloc, care aveau bani, puteau să evite o iniţiere extrem de dură care avea loc în lagăr, timp de 30 de zile, o îndocrinare făcută cu bătăi, tortură şi muncă grea. Pentru prizonierii de rând, fiecare zi începea la ora 5 dimineaţa, deţinuţii rămâneau la posturile lor de muncă până cădeau de pe picioare din cauza epuizării, la ora 23.00.
Cei care nu aveau membri de familie care să le aducă hrană în plus, lucrau în continuu până la ora 3 dimineaţa, pentru că luau norme suplimentare în schimbul hranei. „Acesta era singurul mod în care aceşti deţinuţi puteau spravieţui”, a mai dezvăluit el.
Jurnal.md
