La începutul anului 2015, când democraţii şi liberal-democraţii au făcut o alianţă de guvernare minoritară şi când la iveală a ieşit furtul miliardului din sistemul bancar, liberalii au devenit de facto unica forţă democratică de alternativă. La acea etapă, nu era constituit încă nici PDA, nici PAS, nici PPEM. Şi, într-adevăr, unele sondaje la acea etapă arătau o creştere spectaculoasă a liberalilor în preferinţele alegătorilor. Această creştere l-a ajutat şi pe Dorin Chirtoacă să obţină al treilea mandat de Primar al capitalei. Dar, acceptând, în iulie 2015, să devină din nou parte a guvernării declarate pro-europene, liberalii au şters ca şi cu un burete toată creşterea pe care o cunoscuseră în acea perioadă. Aceasta a fost prima mare greşeală admisă de liberali.

Totuşi, chiar dacă a pierdut creşterea înregistrată în primele luni ale anului 2015, liberalii au păstrat electoratul lor tradiţional intact şi au dat impresia la un moment dat că se mulţumesc cu aceasta. Aceasta însă le-a jucat festa în scurt timp, or nereuşind să preia importantul segment de electorat pro-european ce se eliberase în acel an după ce o parte din alegători se dezamăgiseră de PLDM şi PD, liberalii au deschis calea spre creştere altor partide. La prima etapă o creştere oarecare a înregistrat-o PPEM, care se ţinea încă pe imaginea de cândva a ex-premierului Iurie Leancă.

La a doua etapă, abandonând evident tema furtului miliardului din sistemul bancar (pentru că era deja coleg de coaliţie cu PLDM şi PD), PL a deschis o oportunitate de creştere PDA. Impresionantele proteste din toamna anului 2015 la tema furtului miliardului au culminat cu apariţia unei noi forţe politice – Platforma Demnitate şi Adevăr. PDA a jucat un rol important şi în timpul crizei politice ce a cuprins Moldova în perioada 29 octombrie 2015 – 20 ianuarie 2016. În timp ce mai multe partide de opoziţie cereau dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate, în timp ce PD căuta soluţii pentru depăşirea crizei, în timp ce PLDM se distanţa tot mai mult de actul guvernării, liberalii tăceau chitic şi această tăcere i-a scos pe tuşă, pentru mulţi alegători pro-europeni ea fiind de neînţeles. Aceasta iarăşi a fost o mare greşeală a PL, care de bună voie a cedat în acea perioadă prim-planul vieţii politice, în timp ce mulţi alegători aşteptau de la acest partid o poziţie activă.

Cea mai mare greşeală însă liberalii au făcut-o pe data de 20 ianuarie 2016, când, cu ajutorul lor, în pofida amplelor proteste împotriva guvernării şi a solicitării de alegeri parlamentare anticipate, a fost învestit Guvernul Filip. Astfel, liberalii de facto au ajutat PD să fac penultimul pas spre acapararea în totalitate a statului. Acest lucru deja nu li l-au iertat liberalilor nici măcar alegătorii lor fideli – în mai puţin de o lună, rating-ul PL a căzut de la peste 10% la circa 1%.

PL însă nici de această dată nu a făcut concluzii din situaţia în care a nimerit. În loc să facă o evaluare echidistantă a situaţiei sale, să elaboreze o strategie clară şi un plan de acţiuni la fel de clar care i-ar fi permis să-şi refacă poziţiile, PL a preferat să meargă mai departe ca un ataşament al PDM, preluând o mare parte din nemulţumirea existentă în societate faţă de acest partid.

Pe fonul nemulţumirii generale faţă de PL, alegătorii pro-europeni au început să privească cu alţi ochi şi administrarea treburilor în capitală. Ceea ce anterior era trecut cu vederea, lucrurile care i se iertau lui Dorin Chirtoască şi echipei sale brusc au devenit probleme imposibil de tolerat. A început să crească nemulţumirea faţă de Primar, ceea ce crea un fon favorabil pentru înlăturarea lui de la conducerea capitalei. Dar PL nici de această dată nu a avut capacitatea de a evalua la justa valoare situaţia în care a ajuns, nemaivorbind deja de faptul ca să întreprindă ceva. Iar aceasta i-a încurajat pe oponenţii lui Dorin Chirtoacă să recurgă la acţiuni mult mai energice împotriva lui.

Grav este că, deja când pentru toţi era clar că Dorin Chirtoacă nu mai are nicio şansă şi că poate o micuţă portiţă de scăpare erau soluţiile neordinare, radicale (şi multe dintre acestea le erau sugerate liberalilor de analişti şi jurnalişti în mod public), liberali au ignorat cu desăvârşire toate avertismentele şi toate semnalele ce veneau din diferite părţi. Astfel, ei şi-au dat indirect consimţământul pentru distrugerea lui Dorin Chirtoacă, dar şi a partidului.

Cam acestea au fost în linii mari greşelile care au transformat PL dintr-o formaţiune cu electorat stabil într-un partid ce se zbate la limita anonimatului politic.

Dumitru Spătaru