Patru decenii de agricultură ecologică: Lecţia de „citire” a solului

Suntem o generaţie de consumatori, de oportunişti, total indiferenţi faţă de mediul în care trăim. Ne plângem de schimbările climatice, care au adus cu ele viscole, furtuni puternice, ninsori în mijlocul primăverii şi vânturi care iau pe sus acoperişurile caselor şi doboară copacii slăbiţi de poluanţii pe care îi adună de-a lungul anilor. În acest tempou, peste câţiva ani, ne-am putea trezi fără resurse suficiente de hrană şi apă. Vom avea o planetă extrapopulată, înfometată şi însetată.

Agricultura corectă, fără folosirea chimicalelor, ar fi un pas înainte pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care trăim şi a produselor pe care le consumăm. De această părere este Iain Tolhurst – un fermier din Marea Britanie, care de 40 de ani se dedică totalmente îngrijirii pământului şi a mediului.

Atenţi cu solul

O perioadă a lucrat în calitate de consilier senior pentru horticultură la Centrul de Cercetări Ecologice Elm Farm, unde acumulase cunoştinţe vaste în toate aspectele legate de producţia ecologică şi pieţele sale. Apoi a devenit consultant independent, specializat în horticultura ecologică şi în dezvoltarea afacerilor horticole. De asemenea, a fost implicat în mai multe proiecte ecologice în peste 12 ţări. Actualmente, Iain este preşedintele horticultorilor ecologici Thames Organic Growers, purtător de cuvânt al Alianţei Producătorilor Organici şi promotorul agriculturii ecologice. El se numără printre puţinii agricultori din lume care face agricultură ecologică fără utilizarea materialelor animaliere. Mai exact, asemenea ferme sunt doar 11 la număr în lume, iar trei ferme de acest gen se află în Marea Britanie.

„De fiecare dată când am ocazia, vin şi transmit cunoştinţele mele celor care vor să facă o agricultură atentă cu mediul, în special, sunt atenţi cu solul”, ne spune Iain, în cadrul unei şcoli de câmp organizate în satul Zăbriceni, raionul Edineţ.

„Timp de un secol ne-am bătut joc de sol”

„De calitatea solului nostru depinde şi calitatea culturilor pe care le strângem şi pe care, ulterior, le consumăm. Pe parcursul celor 40 de ani de când sunt fermier, am învăţat că solul este un organism viu, care îşi are limitele sale, şi că fără el nu am putea exista. Însă, deşi creştem în el toată fructele, legumele, cerealele, puţini sunt cei care înţeleg că solul nu este gratis şi nu are limite sau termen de valabilitate. Potrivit cercetărilor făcute de Uniunea Europeană, s-a constatat că în cazul în care fermierii vor continua să folosească atât de iraţional resursele solului, calitatea solului va mai fi valabilă pentru 40 de roade, ceea ce este extrem de puţin, şi atunci trebuie să ne punem întrebarea: ce vom lăsa generaţiilor viitoare? Timp de un secol ne-am bătut joc de sol, prin folosirea chimicalelor, i-am permis solului să curgă în râuri şi am ars câmpii întregi, măcar acum este timpul să ne trezim şi să înţelegem ce avem de făcut”, opinează Iain Tolhurst, fermierul din Marea Britanie care cultivă produse ecologice deja de 40 de ani.

Totodată, acesta a povestit despre ferma sa din Anglia, unde, spune el, are doar un strat de 20 cm de pământ, restul este piatră. Cu toate acestea, fermierul reuşeşte să culeagă anual roade de peste 100 de tone, pe care le vinde oamenilor din regiune. „Trebuie să înţelegi foarte bine solul şi să-l iubeşti, să înţelegi de ce are nevoie şi să-i oferi asta. Totodată, nu trebuie să uităm că plantările se fac în cicluri, nu poţi să plantezi timp de zece ani aceeaşi plantă, pe aceeaşi porţiune de pământ, pentru că astfel seci solul de vitaminele de care are nevoie, asemeni oaselor noastre care au nevoie de calciu, şi favorizezi înmulţirea dăunătorilor. De asemenea, nu trebuie să uităm de micile ajutoare din grădină, care vă pot uşura munca şi îmbogăţi considerabil calitatea solului: aici mă refer în special la râme”, subliniază fermierul.

Râma – garantul unui sol fertil

În opinia expertului, în agricultura biologică „nu există pe lume un animal care să aibă importanţă mai mare pentru sănătatea pământului, a plantelor, a animalelor şi a oamenilor decât râma”.

„Râmele fac parte din categoria organismelor care pot transforma resturile şi deşeurile în humus (amestec de substanţe organice amorfe aflat în sol, care îi condiţionează fertilitatea şi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acţiunea microorganismelor, n.r.). Mai mult, râmele ajută la o mai bună aerisire a rădăcinilor plantelor, care, la fel ca şi oamenii, nu pot exista/creşte fără oxigen. Ele sunt considerate un plug biologic, care sapă galerii până la 1 m adâncime.Totodată, râmele consumă materie organică, pe care apoi o excretă, livrând astfel cel mai preţios îngrăşământ pentru culturile noastre, aşa-numitul complex argilo-humic. În condiţiile unui sol cu densitate normală, aportul anual de îngrăşăminte al acestora este de 20 t/ ha”, povesteşte expertul, care recunoaşte că este liniştit atunci când descoperă mai mult de trei râme într-o mică săpătură pe care o face în sol. „Asta înseamnă că eu mi-am făcut treaba: am avut grijă de umiditatea solului, nu am distrus în niciun fel compoziţia solului folosind tot felul de substanţe chimice şi nu am ucis râmele, pentru că nu am folosit tehnică grea de recoltare sau pentru plantare”, adaugă fermierul. „Un alt beneficiu adus de râme îl reprezintă faptul că acestea ajută la combaterea bolilor precum rapănul şi făinarea la pomii fructiferi, deoarece ele trag în sol cantităţi mari de frunze bolnave căzute din pom. Trecându-le apoi prin intestinul lor, râmele distrug porii sau organele de rezistenţă ale ciupercilor”, explică acesta. Potrivit lui, pentru a favoriza dezvoltarea acestor animale este nevoie să acoperim în permanenţă solul cu un strat de materii organice. În plus, eliminarea îngrăşămintelor chimice protejează nu doar râmele, ci şi alte vieţuitoare de la nivelul solului. În solul cu râme cantitatea de fixatori de azot este de 100 de ori mai mare. Deci, solul cu multe râme este bogat în humus, este bine structurat, conţine mai mult azot, este poros şi fertil.

Marele naturalist Ch. Darwin (1809-1882) a studiat amănunţit activitatea râmelor şi afirma: „Tot pământul fertil existent în lume a traversat şi va traversa intestinul râmelor”.

Profilul solului

„Aveţi mare noroc de solurile din Moldova, care sunt unele dintre cele mai bune din întreaga lume, însă provocarea cea mai mare este să învăţaţi să le folosiţi corect şi să nu distrugeţi această bogăţie fără de preţ”, spune Iain Tolhurst, în timp ce ne arată cum poate fi stabilită mai uşor compoziţia solului din grădina noastră.

„Pentru a face testele de sol nu vă trebuie decât să săpaţi o mică groapă în grădină şi să luaţi în mână solul, să-l treceţi prin palme, ca să-i simţi fiecare element”, explică expertul. „Majoritatea testelor se pot face în orice perioadă a anului, exceptând testul de drenaj, care se face numai la sfârşitul iernii. Săpaţi o groapă adâncă în pământ şi examinaţi marginile gropii. Ar trebui să vedeţi straturi de diferite culori şi texturi de sol. Practic, veţi vedea un strat de sol mai închis la culoare în partea superioară a profilului (la suprafaţă), iar în adâncime un strat mai deschis. Solul fertil se află în primii 30 cm adâncime şi majoritatea plantelor îşi formează rădăcinile în acest sol fertil, unde se află material organic, microorganisme şi râme. Verificarea solului vă „povesteşte” ce măsuri trebuie să luaţi pentru eventualele probleme din viitor. Dacă solul argilos a fost tasat de-a lungul timpului (prin neîntreţinerea lui corespunzătoare), stratul de la suprafaţă se compactează şi devine de nepătruns pentru rădăcini. Acest strat trebuie spart prin săpare sistematică, altfel plantele nu se pot fixa în sol. Dacă în grădină solul de la suprafaţă nu este unul de calitate, ar fi bine să-i oferim îngrăşăminte organice, fie să cultivăm plante care-l vor îmbogăţi cu vitamine”, povesteşte fermierul.

„Strângeţi în pumn o bucată de pământ umed. Dacă este ca muşchiul sau turbă atunci solul are un conţinut organic ridicat. Frecaţi puţin sol în palmă, între degetul mare şi vârful degetelor. Dacă e nisipos la pipăit, înseamnă că are nisip în compoziţie. Frământaţi solul şi încercaţi să modelaţi din el o minge. Dacă reuşiţi, solul conţine puţin lut, dacă se tot desprinde, înseamnă că are în compoziţie foarte puţin lut. Rulaţi mingea sub forma unui baton şi apoi încercaţi să-l îndoiţi şi să obţineţi un cerc. Un sol moale, nămolos, nu are suficient humus pentru a se lega şi a forma un cerc, dar un sol cu multă argilă poate să formeze un cerc”, adaugă fermierul.

Potrivit lui, pe solurile nisipoase şi nisipo-lutoase se poate cultiva morcov, fasole, mazăre, gulii, salată, spanac, tomate, andive, sparanghel, sfeclă roşie, ridichi. Pe solurile luto-nisipoase, lutoase şi luto-argiloase se pot cultiva toate speciile de plante legumicole cu excepţia sparanghelului. În timp ce pe solurile argilo-lutoase şi argiloase (care aparţin solurilor grele, îmbibate mai mereu cu apă, iar vara, pe timp de secetă, se întăresc ca o cărămidă şi prezintă crăpături adânci) se poate cultiva bobul, varza albă şi varza roşie.

„Aceste reguli simple ne vor ajuta să strângem roade bogate şi să hrănim corect solul din grădinile noastre”, subliniază fermierul din Anglia.