Corespondenţa amoroasă dintre filosoful şi scriitorul Albert Camus şi actriţa Maria Casares, ce conţine 865 de scrisori pline de pasiune, a fost publicată în premieră mondială de editura Gallimard sub forma unui volum apărut în această săptămână în Franţa, informează AFP.
„Scrisorile lor fac lumea să pară mai vastă, spaţiul mai luminos, aerul mai uşor, pur şi simplu pentru că ei doi au existat”, afirmă Catherine Camus, fiica renumitului filosof francez Albert Camus, laureat al premiului Nobel pentru literatură, iniţiatoarea publicării acestui volum excepţional.
Această corespondenţă nu fusese publicată niciodată. Maria Casares şi Albert Camus s-au cunoscut la Paris pe 6 iunie 1944, ziua Debarcării Aliaţilor în Normandia. Ea avea 21 de ani, iar el avea vârsta de 30 de ani. Camus era căsătorit – şi a rămas căsătorit – cu Francine Faure, mama gemenilor Catherine şi Jean Camus.
Când cei doi viitori amanţi s-au întâlnit pentru prima dată, Francine se afla la Oran, în Algeria. Ea s-a întors la Paris în septembrie 1944 şi Maria Casares, sfâşiată de durere, a rupt relaţia cu Camus. Scriitorul, la rândul lui, a rămas neconsolat. „În orice parte m-aş întoarce, văd doar noapte (…) fără tine, nu mai am forţă. Cred că îmi vine să mor”, îi scria Camus amantei sale.
Absenţa ei a durat patru ani. Dar, pe 6 iunie 1948, Albert Camus şi Maria Casares s-au întâlnit din pură întâmplare pe bulevardul Saint-Germain din Paris. Nu s-au mai despărţit niciodată. Schimburile lor epistolare au devenit aproape zilnice. Scrisorile vorbesc despre activităţile lor (Maria Casares a susţinut turneu după turneu în Franţa şi în străinătate), dar împărtăşeau şi câteva mici bârfe („Simone Signoret a făcut un avort”, „L-am văzut pe Yves Montand dezamăgit şi deprimat”), după cum îi scria Maria Casares lui Albert Camus în ianuarie 1951.
Însă pasiunea amoroasă era pe primul plan. Camus îi spunea Mariei „micul meu pescăruş”, „păstrăvul meu negru” şi „savuroasa mea”. Scrisorile deveneau tot mai „fierbinţi”. „Bat din picioare de nerăbdare. Şi-mi imaginez momentul în care vom închide uşa camerei tale”, scria Camus. „Fierb în interior, dar şi la exterior. Totul arde, suflet, corp, sus, jos, inima, carnea (…) Ai înţeles? Ai înţeles bine?”, îi răspundea Maria Casares.
„Ultima scrisoare”
„Această corespondenţă, neîntreruptă timp de 12 ani, arată caracterul de evidenţă irezistibilă a iubirii lor”, a scris Catherine Camus în prefaţa volumui ce conţine peste 1.300 de pagini.
Scrisorile Mariei Casares, fiica ultimului preşedinte al guvernului Republicii spaniole, permit cititorilor să descopere viaţa unei mari actriţe, „actele ei de curaj şi eşecurile ei”, afirmă Catherine Camus, referindu-se la agenda de lucru extrem de încărcată a celebrei artiste franceze de origine spaniolă (înregistrări pentru radio, repetiţii, reprezentaţii, filmări şi turnee).
Actriţa, angajată la Comedie-Francaise, apoi la Theatre National Populaire Jean Vilar, a jucat alături de artişti de renume, precum Michel Bouquet şi Gerard Philipe. A interpretat personajul Marta în spectacolul „Malentendu” şi personajul Dora din spectacolul „Justes”, ambele realizate după două piese scrise de Camus.
Iubirea lor părea unificatoare. Atunci când a triumfat într-un turneu în Argentina, în octombrie 1957, Maria Casares scria: „Cele câteva cuvinte de mulţumire pe care a trebuit să le spun, le-am pronunţat gândindu-mă la tine”. O săptămână mai târziu, Albert Camus câştiga premiul Nobel pentru literatură. I-a trimis o telegramă amantei sale: „Niciodată nu mi-ai lipsit atât de mult. Al tău, Alonso”.
Ultima scrisoare expediată de Albert Camus iubitei sale este datată 30 decembrie 1959.
„Ultima scrisoare”, scria filosoful într-o manieră prevestitoare. Instalat în casa lui din Lourmarin, în regiunea Vaucluse, în noiembrie 1959, scriitorul îi spunea amantei sale că va reveni la Paris, pe şosea, luni, 4 ianuarie 1960. „Pe curând, superba mea. Sunt atât de mulţumit de ideea de a te revedea că râd în timp ce îţi scriu (…) Te sărut, te strâng tare la pieptul meu, până marţi, când voi face din nou acest lucru”.
Albert Camus nu a mai ajuns niciodată la Paris. A murit – ucis pe loc – într-un accident de automobil atunci când automobilul (un model Facel Vega) condus de Michel Gallimard s-a izbnit violent de un platan la sud de Fontainebleau, conform Agerpres. Maria Casares a murit în noiembrie 1996 la vârsta de 74 de ani.