Călătoriile în destinaţii neobişnuite nu mai reprezintă de multă vreme ceva nou, iar unele au devenit atât de comune încât şi-au pierdut farmecul.
Coreea de Nord? Nu mai e aşa mare scofală. Bhutan? Nu mai e atât de misterios. Dar să vizitezi o ţară care nici măcar nu există, asta da călătorie ieşită din comun, scrie CNN.
Nu vorbim despre Narnia sau Oz, ci despre locuri aflate aici, pe Pământ. Şi sunt cel puţin 50.
„Toată lumea e familiarizată cu harta politică a lumii”, spune Nick Middleton, profesor de geografie la Universitatea Oxford şi autorul mai multor lucrări de specialitate.
„Pare că întreaga suprafaţă a planetei este împărţită, fiecare centimetru pătrat aparţine cuiva. Însă ce nu îţi arată harta este numărul mare al regiunilor care aspiră să devină state, care sunt şi ele acolo, dar pe care nu prea le bagă nimeni în seama”, a continuat el.
Middleton a vorbit despre aceste state nerecunoscute în noua să carte, „Un atlas al ţărilor care nu există: Compendiul celor 50 de state nerecunoscute şi neobservate”.
„Fiecare este uluitoare în felul ei”, susţine autorul. Fiecare stat are dificultăţile sale, însă cert este că multe dintre ele sunt destinaţii grozave pentru turişti. Deci, unde mergem?
Christiania
Un experiment social început în 1971, Christiania a fost fondat în centrul capitalei Copenhaga, de un grup de hipioţi danezi, care s-au stabilit în nişte foste cazărmi militare.
Au declarat perimetrul de 0,34 kilometri pătraţi Oraşul Liber Christiania, iar cetăţenii acestei comunităţi ultra-democratice erau cunoscuţi în special pentru consumul de droguri.
Ministerul danez al Apărării le-a permis să stea în zona respectivă, cu condiţia să îşi plătească facturile la utilităţi.
Deşi în micul stat cu o populaţie de 850 de persoane s-au construit şcoli, case şi s-au înfiinţat diverse afaceri, acesta se confruntă cu o problemă: trebuie să plătească guvernului danez preţul terenului până în 2018 sau riscă evacuarea.
Între timp, turiştii pot vizita oraşul, iar reprezentanţii săi susţin că în Christiania vin peste un milion de oaspeţi în fiecare an. Cum nu există control la graniţă, accesul este simplu: oricine poate intra.
Somaliland
Cele 3,5 milioane de persoane din Somaliland şi-au declarat independenţa faţă de Somalia din 1991. Regiunea autonomă este „o insulă de linişte în comparaţie cu restul ţării”, arată Middleton. Există chiar şi zboruri directe de la Nairobi, capitala Kenyei.
Atmosfera din capitala Somaliland, Hargeisa, este mult mai optimistă decât în Mogadishu, ceea ce este remarcabil ţinând cont că prima a fost distrusă în mare parte în timpul războiului civil din anii 1980.
Somaliland are 850 de kilometri de ieşire la mare, aşa că nu duce lipsă de plaje, precum şi o colecţie de picturi rupestre vechi de 5.000 de ani, descoperită abia în 2002.
Tuva
Aflată chiar în inima Asiei Centrale, Tuva a fost cândva un stat independent, însă în anii 1940 a fost înglobată în Uniunea Sovietică. Acum, Tuva este o republică din Rusia, însă şi-a păstrat multe din propriile obiceiuri.
Cunoscută pentru pădurile şi stepele sale, această zona din sudul Siberiei este „un loc de joacă” de vară pentru preşedintele rus Vladimir Putin, fotografiat de mai multe ori la vânătoare sau pescuit în sălbăticie. Regiunea are o faună bogată, iar turiştii vin aici şi pentru centrele SPA.
Groenlanda
„Dintre toate cele 50 de regiuni pe care le-am inclus în carte, Groenlanda are cele mai mari şanse să îşi câştige independenţa în timpul vieţii mele”, a precizat Nick Middleton.
Poate fi o surpriză pentru unii că Groenlanda nu este o ţară recunoscută, ci un teritoriu autonom de 2,23 de milioane de kilometri pătraţi al Danemarcei, ea însăşi de 50 de ori mai mică.
Abia în anul 2008 a fost groenlandeza – vorbită de aproape toţi cei 57.000 de locuitori – recunoscută drept limbă oficială a insulei, odată cu decizia Danemarcei de a permite autoguvernarea (considerată de mulţi drept ultimul pas către independenţa deplină).
Seborga
Giorgio Carbone este cel care a descoperit că oraşul Seborga, aflat în apropiere de graniţa Italiei cu Monaco, nu era menţionat în documentele formării Italiei. Carbone a devenit prinţ după un referendum din 1995 şi a murit în 2009.
Supuşii săi loiali i-au dus mai departe moştenirea, în ciuda faptului că încă plătesc taxe către guvernul italian. Oraşul este cunoscut pentru peisajele sale superbe.