Peste 1000 de români au fost ucişi în decembrie ’89, pentru dorinţa lor de a trăi într-o ţară democrată, liberă de comunism. De-a lungul anilor care au trecut, statul nu s-a grăbit să facă dreptate, să-i condamne pe criminali şi să ofere justă reparaţie urmaşilor. Preţul îl plătesc tot cetăţenii, căci CEDO sancţionează din nou România.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat, marţi, o nouă hotărâre de condamnare a sistemului judiciar din România în dosarul Revoluţiei. Decizia a fost pronunţată în cauza ANAMARIA-LOREDANA ORĂȘANU şi 74 de petenţi v. ROMANIA.
„Curtea a constatat în principal că ancheta principală este defectuoasă din punct de vedere procedural, în special din cauza lungimii excesive şi a perioadelor lungi de inactivitate, precum şi din cauza lipsei implicării (chemării de către procurori) victimelor sau a rudelor lor, respectiv, în proceduri ca şi lipsa de informare a publicului cu privire la progresul anchetei”, se arată în decizia CEDO, potrivit The Epoch Times România.
Curtea a mai stabilit că dezdăunarea pentru tergiversare, în cele 75 de cereri, să fie de 780.000 Euro, pe care Statul Român, din cauza lipsei unei anchete penale efective, trebuie să le plătească.
Decizia este salutată de Asociaţia 21 Decembrie 1989, care reaminteşte că a cerut şi guvernului Cioloş şi actualului Guvern să răspundă hotărârilor Curţii EDO prin înfiinţarea unei Direcţii de investigare a crimelor comunismului şi a celorlalte crime contra umanităţii, din istoria recentă a ţării.
„După cum se cunoaşte, autorităţile române au tergiversat în mod nepermis cercetarea penală în dosarele Revoluţiei (11/P/2014 fost 97/P/1990) inclusiv în cazul acestor 75 de persoane asasinate în principal după 22 Decembrie 1989, când dictatorul fugise şi nicio victimă nu se mai justifica, în afara explicaţiilor diversiunii cu „teroriştii” şi a ordinelor politico-militare de înlăturare a revoluţionarilor din clădirile guvernamentale şi ale celorlalte autorităţi.
După ora 17 în ziua de 22 Decembrie – afirmau membri ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 care au deschis această serie de hotărâri CEDO – a început operaţiunea de preluare a puterii se către militari pentru a fi predată ulterior grupărilor conduse de Ion Iliescu care s-a aşezat în fruntea unui Consiliu FSN în care au fost nominalizaţi şi câţiva din disidenţi veritabili din timpul regimului comunist, dar nicio persoana din vechea rezistenţa românească anticomunistă de după al doilea Război Mondial, precum seniorul Corneliu Coposu – care a fost împiedicat să urce în TVR în după amiaza de 22 Decembrie 1989.
În precedent, Asociaţia 21 Decembrie 1989 a cerut şi guvernului Cioloş şi actualului Guvern să răspundă hotărârilor Curţii EDO prin înfiinţarea unei Direcţii de investigare a crimelor comunismului şi a celorlalte crime contra umanităţii, din istoria noastră recentă! Guvernul Cioloş deşi proeuropean în declaraţii, a refuzat în mod explicit înfiinţarea acestei direcţii specializate în Ministerul Public, aşa cum existau DNA şi DIICOT”, transmite Asociaţia 21 Decembrie 1989.
Asociaţia de revoluţionari mai susţine că „Ministrul Justiţiei din actualul Guvern, Tudorel Toader, prin propunerile sale legislative nu răspunde în niciun fel cerinţelor Curţii EDO, din cauzele privind perioada infracţională Decembrie 1989-Iunie 1990, singurele sale preocupări mărginindu-se la situaţia gravă din penitenciare (situaţie care însă putea fi rezolvată lesne de Guvern toată vara trecută, prin suplimentarea locurilor de cazare în diverse unităţi militare dezafectate sau în unităţile de la Măgurele ori Băneasa, unde în iunie 1990 s-au putut crea lagăre/închisori ad-hoc. Dezdăunarea dată de Curte este modică şi se referă doar la tergiversarea soluţiei nu la prejudiciul generat de moartea victimelor, care trebui compensat prin procedură judiciară naţională în România.”
Redăm câteva extrase din Hotărârea – Orăşanu şi alţi 75 c. România pronunţată de CEDO din 07 noiembrie 2017
„48. Curtea reiterează faptul că o anchetă trebuie să fie eficientă în sensul că poate conduce la o determinare a circumstanţelor de fapt şi la identificarea şi pedepsirea celor responsabili. Aceasta nu este o obligaţie de rezultat, ci de mijloace (vezi Kelly şi alţii contra Regatului Unit, nr. 30054/96, § 96, 4 mai 2001 şi Anguelova împotriva Bulgariei, nr.38361 / 97, § 139, CEDO 2002-IV). Obligaţia statului în temeiul articolului 2 din Convenţie nu va fi îndeplinită dacă protecţia acordată de dreptul intern există doar teoretic: mai presus de toate, ea trebuie să funcţioneze efectiv în practică şi necesită examinarea promptă a cazului fără întârzieri inutile. Orice deficienţă în anchetă care subminează capacitatea sa de a stabili cauza morţii sau persoana responsabilă, va risca să încalce acest standard (vezi Šilih împotriva Sloveniei [GC], nr.71463 / 01, § 195, 9 aprilie 2009, Varnava şi alţii contra Turciei [GC], nr 16064/90, 16065/90 , 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 şi 16073/90, § 191, CEDO 2009 şi Asociaţia „21 decembrie 1989” şi alţii, citată mai sus, § 134 ). […]
52. Curtea a examinat deja desfăşurarea de către autorităţile interne a investigaţiei deschise pentru suprimarea violentă a demonstraţiilor în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi a concluzionat că articolul 2 al Convenţiei a fost încălcat în latura sa procedurală (a se vedea Asociaţia „21 decembrie 1989 şi alţii, citată anterior, §§ 133-145 şi §§ 152-154 şi Alecu şi alţii, citată mai sus, § 39, a se vedea şi Elena Apostol şi alţii, citată anterior, şi Hotărârea Ecaterina Mirea şi alţii, citată mai sus).
Curtea a constatat în principal că ancheta principală este defectuoasă din punct de vedere procedural, în special din cauza lungimii excesive şi a perioadelor lungi de inactivitate, precum şi din cauza lipsei implicării (chemării de către procurori) victimelor sau a rudelor lor, respectiv, în proceduri ca şi lipsa de informare a publicului cu privire la progresul anchetei.”