În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1917, bolşevicii din Comitetul Militar Revoluţionar, în fapt un comando militarizat sub comanda lui Lenin şi Troţki, au ocupat fără violenţă punctele cheie din Capitală: gări, oficii poştale, cazărmi. Se pare că Statul Major a fost ocupat ca la schimbarea spectatorilor la cinema: „ unii au intrat şi au luat loc, iar cei care se găseau acolo s-au ridicat şi au plecat". Cu toţii, au fost manipulaţi că îşi predau ţara Revoluţiei.

7 Noiembrie 1917 | Lovitură de stat în Rusia

În cele din urmă, puţinii apărători ai Palatului de Iarnă, sediul Guvernului Provizoriu, s-au risipit, dar nu de teama bolşevicilor, ci pentru că miniştrii, ca să evite vărsarea de sânge i-au împiedicat pe cadeţi să riposteze. Nimeni nu credea într-o criză reală. Dar la 2 noaptea, cabinetul a fost arestat, mai puţin premierul care ieşise din palat anterior ca să cheme, fără succes, armata.

Natalia Mujennikova, Centrul Cultural Rus „Din punctul meu de vedere, e o lovitură de stat. Puterea era deja "preluată" de popor, de marile mase populare. Doar că un lider, Kerenski, era eliminat de un alt lider, Lenin.”

Propaganda comunistă | Falsul de la momentul 0

Aşa numita "Revoluţie bolşevică" a fost rezultatul exclusiv al propagandei comuniste de mai târziu. La aniversarea a trei ani de la luarea puterii, deci în timp ce Lenin era preşedintele Comisarilor Poporului, la Sankt Petersburg a avut loc un montaj teatral şi cinematograf de proporţii epopeice. 6.000 de figuranţi au luat parte la aşa-zisa "Luare a Palatului de Iarnă", adică la ilustrarea propagandistică a aşa-zisei Revoluţii din Noiembrie. Pe baza acestor imagini filmate în 1921, celebrul regizor sovietic Sergei Eisenstein a realizat filmul "100 de zile care au zguduit lumea".

Marele asalt al "Palatului de Iarnă", o minciună

Punctul culminant al montajului a fost asaltul Gărzilor Roşii asupra Palatului de Iarnă, devenit sediu al guvernului provizoriu. Acest asalt nu a existat în realitate, dar fotografiile făcute figuranţilor la filmări au fost prezentate drept imagini ale unor revoluţionari adevăraţi.

În realitate, bolşevicii au ajuns să stăpânească Rusia pentru că au speculat nenumăratele slăbiciuni ale Guvernului Provizoriu şi ale noilor partide democratice - conservatori, liberali, social-democraţi şi socialişti revoluţionari. Au minţit deliberat ca să îşi impună dictatura.

Dictatura proletariatului = dictatura nomenclaturii

Stelian Tănase, istoric şi politolog: „Marx a spus că mai întâi izbucneşte revoluţia în ţările dezvoltate, în Anglia, unde era un proletariat cu experienţă, numeroşi şi industrie puternică. Lenin spune nu, în ţara cea mai slabă a capitalismului, unde sunt crizele cele mai multe. În Rusia. Veriga slabă a capitalismului. El era în situaţia asta. El preluase puterea într-o ţară subdezvoltată, agrară, plina de superstiţii. Proletariatul era 2,5%, 2,7%, nu era ca în Anglia, 40%. Cum să faci o revoluţie proletară cu o parte infimă a populaţiei? Numai prin dictatură puteai să controlezi societatea, ceea ce a şi făcut. S-a ajuns la o dictatură a proletariatului, era o dictatură a partidului bolşevic.”

Martie 1917 | Abdicarea ţarului Nicolae al II -lea

Adevărata revoluţie rusă a început în martie 1917 - când pe fondul unei mari revolte de la Sankt - Petersburg provocată de lipsuri şi război - ţarul Nicolae al II -lea a abdicat. Retragerea sa din conducerea ţării făcea loc regim reprezentativ, de tip occidental. Principala misiune a Guvernului Provizoriu era să organizeze alegeri pentru Adunarea Constituantă. Dar bolşevicii au împiedicat noul regim să devină legitim. "Toată puterea în mâna sovietelor!" părea un strigăt democratic, dar era o capcană.

Sovietul din Petrograd | Manipulat de comunişti

În Rusia, Revoluţia a creat două centre ale noii puteri, nu unul. Fostul parlament ţarist, Duma, a alcătuit un Guvern Provizoriu, dar organismul revoluţionar cel mai activ a fost Sovietul din Petrograd. În ciuda propagandei sovietice ulterioare, Sovietul nu era un organism reprezentativ. Cei trei mii de membri erau într-adevăr reprezentanţii muncitorilor şi soldaţilor, dar orice umil atelier avea acelaşi număr de voturi ca şi marile uzine, iar reprezentanţii soldaţilor - 2.000 - au depăşit anormal celor civili. În plus, ţăranii, imensa majoritate a poporului rus, nu erau practic reprezentaţi. Mai mult, Comitetul Executiv al Sovietului nu a fost ales, ci fiecare partid socialist şi-a desemnat trei membri. Aceste limitări succesive au sporit exponenţial influenţa bolşevicilor, radicali cu puţin simpatizanţi printre muncitori şi deloc printre soldaţi.

Propaganda | Arma nr.1 a bolşevicilor

Guvernului Provizoriu, condus de bătrânul prinţ Lvov, apoi de avocatul Alexander Kerenski, se raporta la Soviet ca la o adunare a poporului. Dar Comitetul Executiv al Sovietului îl submina sistematic. Alexander Kerensky era lovit din toate părţile.

1917 | Lenin, finanţat de Germania inamică

Natalia Mujennikova, Centrul Cultural Rus: „Imediat când a venit Lenin în Rusia din exilul lui, sunt mulţi bani. Se produc ziarele, se distribuie fluturaşele peste tot şi chemau la revoltă.”

Iulie 1917 | Prima tentativă de lovitură de stat

În iulie, folosindu-se de pesimismul general, bolşevicii instigă la revoltă şi acaparează Sovietul. Dar Petrogradul este ocupat de trupele generalului Lavr Kornilov, loiale Guvernului Provizoriu. Lenin şi colegii lui sunt arestaţi pentru „înaltă trădare şi organizare a unei rebeliuni armate".

Cosmin Popa, istoric spaţiul ex-sovietic: „Cel care a instrumentat dosarul penal pe numele lui Lenin în vara lui 1917 este nimeni altul decât viitorul ministru de externe al Rusiei şi procuror general Vîşinski.”

Premierul Kerenski face însă uriaşa greşeală de a-l înlocui pe generalul Kornilov din fruntea Armatei. O altă greşeală catastrofală a fost eliberarea din închisoare lui Lev Troţki. Era un strateg excepţional şi un mincinos fără pereche.

6-7 noiembrie 1917 | Lovitura de stat bolşevică

La cea de-a doua tentativă de lovitură de stat - cea din noaptea de 6 spre 7 noiembrie - Lev Troţki a fost cel care i-a convins pe muncitorii şi soldaţii din Soviet că miniştrii din cabinetul Keresnky au fost arestaţi înainte ca acest lucru să se întâmple. Lovitura de stat ordonată de Vladimir Ilicui Lenin a reuşit după ce a fost anunţată.

7 noiembrie 1917 | Primul guvern comunist din lume

În seara de 7 noiembrie, cu asentimentul Sovietului dezorientat, bolşevicii alcătuiesc primul guvern comunist din lume

Ianuarie 1918 | Lenin suspendă Adunarea Constituantă

Comuniştii luau astfel puterea înainte de convocarea Adunării Constituante, organismul legitim al Revoluţiei. Alegerile au avut loc în decembrie, bolşevicii le-au pierdut. Adunarea Constituantă s-a reunit în ianuarie. Dar şedinţa a început pe fondul ciocnirilor între democraţi şi comunişti:

Manifestaţia în favoarea Adunării Constituante a fost împrăştiată de autorităţi cu violenţă, iar lucrările ei au fost suspendate, după o singură zi de lucrări, pe termen nedeterminat. Îndrăzneala bolşevicilor a şocat şi a creat mari nemulţumiri în toate colţurile ţării.

1918-1921 | Război civil, 13 milioane de victime

Războiul civil s-a încheiat în 1921 cu victoria bolşevicilor şi cu o pierdere de populaţie de circa 13 milioane de oameni.