Anual, aproximativ 50.000 de persoane din întreaga lume sunt selectate de către SUA prin intermediul loteriei „diversităţii” a vizei din cele 14 milioane de persoane doritoare. Însă, în ciuda numelui, loteria nu a fost creată iniţial pentru promovarea diversităţii culturale şi rasiale. Atunci când a fost inclusă de către Congres în 1986, principalul scop al vizei era de facilitare a imigranţilor irlandezi şi italieni.
În acea perioadă, mulţi irlandezi nu deţineau aptitudinile necaresare unui loc de muncă sau rude în Statele Unite ale Americii pentru a putea emigra. Însă o mare parte dintre italieni aveau rude în State, astfel existau multe persoane care îşi doreau să ajungă în ţară cu aceeaşi uşurinţă cu care italienii au ajuns aici.
History notează că motivul pentru care Congresul a prezentat această loterie ca o iniţiativă a „diversităţii este reprezentată de faptul că nu era fezabil din punct de vedere politic să informeze persoanele că oficialităţile au creat un nou tip de viză pentru oamenii care nu au rude în SUA”, afirmă Anna Law, specialistă în politică din cadrul Universităţii din New York. „Avea loc o mişcare multiculturală, aşadar creatorii vizei au legat programul de diversitatea lingvistică”, adaugă ea.
Pentru a înţelege contextul trebuie să ne întoarcem în 1965, când SUA a demarat „una dintre cele mai majore structurări a sistemului de imigraţi”, pentru a pune capăt favorizării imigranţilor doar din Europa, în defavoarea celor din alte regiuni.
Iniţial, legea permitea fiecărei ţări să trimită aproximativ 20.000 de imigranţi în SUA, anual. În cazul noilor cereri, oficialii din SUA au început să aleagă persoanele apte pentru a imigra pe baza rudelor pe care le-ar avea în State, a unor aptitudini sau a statutului de refugiat. Din emisfera vestică şi estică au fost permise imigraţiile a 120.000-170.000 de persoane, conform descopera.ro.
Acest program a „provocat o schimbare demografică drastică”, afirmă Law. Înainate de actul din 1965, majoritatea vizelor erau acordate europenilor, în special irlandezilor şi italienilor. Însă în anii următori aprobării programului, tot mai mulţi imigranţi au început să aplice pentru viză din Asia şi America de Sud.
În anul 1980, reprezentanţii grupurilor de imigranţi irlandezi şi italieni au exercitat presiuni asupra Congresului pentru a schimba politica imigranţilor pentru a fi mai favorabile cu aceste ţări. În acea perioadă, Irlanda se afla în criză economică, iar mulţi irlandezi au rămas în State chiar dacă viza de turişti a acestora era expirată, aşadar trăiau ca imigranţi fără documente. Pentru a nu-i deporta pe imigranţii ilegali, Congresul le-a oferit un sistem de loterie în 1986 pentru a permite unor ţări să trimită în SUA aproximativ 20.000 de imigranţi, anual.
„În primii ani ai loteriei vizei, aproximativ 40% dintre acestea au fost acordate irlandezilor”, a declarat Law.
Însă la mijlocul anului 1990, Law susţine că irlandezii şi italienii au început să nu mai fie interesaţi de emigrarea în SUA. Astfel că din acel moment termenul de „diversitate” a început să fie utilizat pentru adevăratul lui scop.