Fetele nenăscute: un subiect vechi, poveşti noi
Avortul selectiv continuă să influenţeze echilibrul de gen în Azerbaidjan
Problema există în Azerbaidjan de când a apărut ultrasonografia, când cuplurile au început să aleagă sexul copilului, scăpând de făt dacă se dovedeşte a fi o fată. În anul 2011, în cadrul APCE, s-a discutat această tendinţă periculoasă, existentă în Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Albania, unde avortul selectiv a perturbat echilibrul de gen. La acel moment, în Azerbaidjan, la 100 de nou-născuţi fete erau 112 băieţi. Acum sunt 114 băieţi.
Articolele pe această temă sunt similare, de parcă ar fi gemene. În fiecare dintre ele, apărătorii drepturilor omului se plâng că fetele sunt tratate ca fiind „copii de mâna a doua”, oficialii susţin că se desfăşoară lucru educativ, iar sociologii explică acest fenomen prin înapoierea şi lipsa de educaţie a oamenilor. Sunt discutate şi măsuri legislative, se propune interzicerea avortului. De fiecare dată, experţii dau acelaşi răspuns: interdicţiile nu pot rezolva nimic. Doar educaţia poate schimba lucrurile.
De la an la an, totul rămâne pe vechi. Noi, pe această temă, sunt doar zecile de poveşti ale multor femei despre fiicele lor nenăscute.
„Vreau să am şapte fii, iar o fiică – mai târziu”. Aşa se cântă la nunţile azerilor din moşi-strămoşi. La nuntă, miresei i se aşază pe genunchi un băiat, ca întâiul născut să fie neapărat de sex masculin.
Kiamalia
Vara aceasta în timpul naşterii a murit o femeie. Cazul Kiamaliei Bakirova ar fi fost doar încă unul din statisticile privind numărul de decese la naştere, dar cercetarea circumstanţelor a arătat că această moarte era una specială.
Femeia era la a opta sarcină, după cum a anunţat Comisia de asistenţă la naştere a Ministerului Sănătăţii. Deja născuse două fete şi trei băieţi. Toţi băieţii au murit la scurt timp după naştere. Cu puţin timp înainte de moarte, femeia făcuse nu mai puţin de trei avorturi la un termen de gestaţie de peste 12 săptămâni, atunci când aparatul cu ultrasunete poate determina sexul viitorului copil.
După ultimul avort medicii i-au interzis să nască, dar femeia a vrut să nască un băiat. Acum familia are mult aşteptatul succesor, dar acesta va trebui să crească fără mamă.
Conform datelor din 2016, în Azerbaidjan s-au născut 114 băieţi la 100 de fete (studiul Fondului ONU pentru Populaţie).
Norma biologică este de 106 băieţi la 100 de fete.
Raportul dintre bărbaţi şi femei, de asemenea, se schimbă:
- 1051 de femei la o mie de bărbaţi în 1989,
- 1048 – în 1999,
- 1021 – în 2009.
„În Azerbaidjan femeile se folosesc de contraceptive numai după naşterea unui băiat. Înainte de aceasta, femeile pot să rămână însărcinate de mai multe ori şi să facă avort. Ele cred că-şi pot consolida poziţia în familie numai după ce vor naşte un moştenitor. Şi pentru bărbaţi băieţii sunt continuatorii neamului, suportul material, precum şi cei care după moarte le vor duce sicriele pe umeri”, spune Elnura Zeinalova, directoarea unui adăpost pentru femei din Baku.
Conform obiceiurilor azere, femeile nu merg la cimitir – la înmormântare participă doar bărbaţii. Fiul decedatului deţine un rol important în cadrul ceremoniei, pe care familia nu vrea să-l încredinţeze unui străin.
În Azerbaidjan se aşteaptă intrarea în vigoare a proiectului de lege cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi de planificare familială, dar procesul deocamdată întârzie. În proiectul de lege este prevăzută anume interdicţia de avorturi selective, precum şi tragerea la răspundere penală a medicilor care câştigă bani din aceasta.
În principiu, avortul după 12 săptămâni de sarcină este admis, în general, numai din motive medicale. Prin urmare, deosebit de căutaţi sunt medicii care „ghicesc” sexul viitorului copil la un termen mai mic.
Iar dacă sexul copilului a fost identificat precis „prea târziu”, femeile fac avort acasă şi se adresează la spital atunci când o astfel de „iniţiativă” provoacă probleme.
Leila Mamedova, membră a Comisiei de asistenţă la naştere a Ministerului Sănătăţii:
„Dacă nu există nicio problemă la mamă şi făt, şi avortul nu este indicat din punct de vedere medical sau social, atunci sarcina nu poate fi întreruptă. Sexul fătului nu reprezintă o cauză medicală sau socială. Dacă avortul se face după a 12-a săptămână, acest lucru trebuie justificat într-un fel. Dacă parvine o informaţie că medicul a făcut într-adevăr un avort selectiv, atunci această problemă va fi serios gestionată de Ministerul Sănătăţii, şi dacă informaţia se confirmă, vor fi luate măsuri”.
Aisel
Aisel Ahmedova a fost dată afară din casă pentru că a născut o fetiţă.
Prima ecografie a arătat că va naşte un băiat. S-a dovedit că medicul a greşit şi Aisel a născut o fetiţă.
Soţul ei a spus că fata îi poate păta onoarea şi şi-a alungat soţia cu copilul din casă.
Femeia împreună cu fetiţa s-a întors în casa părintească, dar fratele i-a cerut să-şi dea fata la internat, doar cu această condiţie familia era dispusă s-o primească înapoi.
În cele din urmă, Aisel şi copilul au ajuns într-un orfelinat.
În 2016, în Azerbaidjan au făcut avort 34 569 de femei.
Nu se fac statistici care să arate câte dintre aceste avorturi au fost selective.
Despre amploarea problemei se poate judeca doar din spusele ginecologilor, care susţin că ponderea avorturilor selective este foarte mare, raportat la statisticile naşterilor.
„Vreau să am şapte fii şi o fiică” – film documentar al regizoarei Ali Isa Djabbarova (2002). Într-o scenă finală a filmului apare o femeie în holul clinicii de ginecologie (ea este însărcinată cu o fată), care explică de ce vrea să facă avort – în Azerbaidjan e mai uşor să fii bărbat decât femeie, e mai uşor să obţii un loc de muncă, e mai uşor în familie şi în viaţa de zi cu zi şi, în general, e mai uşor să trăieşti, spune ea.
Sevinj
Pe Sevinj am întâlnit-o în clinica de ginecologie. Cu ea era fetiţa ei de trei ani. Sevinj era aproximativ în a patra – a cincea lună de sarcină.
Cine a fost pe la clinicile de ginecologie, ştie că este şi un loc minunat pentru discuţii pe cele mai diverse teme. Aici femeile discută despre toate, începând cu sarcina şi terminând cu cele mai recente noutăţi. Iar fără aceste discuţii ar fi greu să suporţi cozile lungi.
Dar Sevinj s-a arătat indiferentă faţă de discuţii.
Este foarte interesant să urmăreşti femeile care ies din cabinetul de ecografie. Pe faţa femeii se poate ghici ce va fi – băiat sau fată. În aceste coridoare băieţii sunt motiv de bucurie, fetele – nu.
Când Sevinj a ieşit din cabinet, ochii ei nu exprimau nimic, de parcă nici nu era prezentă. Nici nu o ţineau picioarele. I-am dat apă, ea a băut, mi-a mulţumit, a chemat-o prin semne pe fiica sa, care stătea în uşă. Am vrut s-o întreb ceva, dar ce aş fi putut s-o întreb? Probabil, tăcerea mea a stimulat-o, şi ea a început să povestească.
„Mama ne urăşte. Pe mine şi pe sora mea. Ea nu ne iubeşte pentru că suntem fete. Chiar şi în copilărie nu ne iubea. Ne îngrijea, ne îmbrăca, ne învăţa, dar nu ne iubea.
Sora are o fată, în timpul operaţiei i-au eliminat uterul, nu va mai avea copii. Şi eu am o fată, şi al doilea copil va fi fată. Şi pe copiii noştri ea nu-i iubeşte, toată speranţa era la acest copil (arată cu mâna la burtă), dar…”.
Cum poate o mamă să nu-şi iubească propriul copil? – am întrebat-o.
„Tata a părăsit-o din cauza noastră. Mama nu a reuşit să nască un fiu şi el s-a căsătorit cu alta”.
