Din 2020 cetățenii Chinei vor fi obligați să se înscrie în programul de creditare socială, numit „Big Brother”.
Acest sistem presupune:
# Companiile IT mamut, care strâng Big Data, colectează în acest program cât mai multe date despre cetăţeni – când își plătesc taxele, ce cumpără, de unde cumpără, unde mănâncă în oraș, cu ce prieteni ies în oraș, unde se duc, câte ore stau online, pe ce site-uri etc.;
# Pe baza acestor date, un algoritm care funcţionează după reglementări date de guvern calculează un scor „al încrederii” pentru fiecare cetăţean. Mai departe, acest scor este influenţat și de interacţiunile cetăţenilor între ei sau între ei și companii;
# Practic, oricine interacţionează cu tine îţi dă un scor care o să le spună altora dacă ești un cetăţean sau o companie „de încredere”;
# Aceste ratinguri vor fi publice, adică oricine se poate uita la scor, ca să vadă ce spun ceilalţi despre persoana pe care vor să o angajeze, să o ia în chirie sau cu care ar intenţiona să aibă o relaţie.
Programul există deja și funcţionează deocamdată pe bază de voluntariat, urmând ca din 2020 să devină obligatorie atât pentru cetăţeni, cât și pentru companii.
Acest sistem de rating reflectează ideal filozofia socialistă a actualului președinte, Xi Jinping, liderul Partidului Comunist din China, regim chinez care a devenit tot mai autoritar şi mai represiv.
Filosofia lui Xi este că, pe măsură ce dezvoltarea economiei chineze devine tot mai nesustenabilă, iar contradicţiile create de explozia economică la nivelul mentalului social sunt tot mai mari, pe măsură ce bogaţii se îmbogăţesc și săracii sărăcesc, iar oamenii se întreabă ce mai înseamnă socialismul chinez, guvernul trebuie să pună și mai strâns mâna pe economie și pe societate, ca lucrurile să nu o ia razna. Astfel, pe 14 iunie 2014, guvernul chinez a publicat un document numit „Planificarea construcţiei unui sistem de credit social”.
Acest proiect reflectează scenariul unui episod al serialului „Black Mirror” unde toată lumea își dădea scoruri printr-o aplicaţie publică, în care toţi pot vedea ce scor are fiecare.
După fiecare conversaţie și întâlnire avea loc o „judecată”. Dacă mergeai să cumperi un covrig, vânzătorul îţi dădea un scor și tu îi dădeai lui un scor, cam cum funcţionează și Uber.
În funcţie de scor, erai angajabil sau nu, aveai acces la anumite produse de lux, în cartiere de lux, puteai să ai probleme la aeroport și, inevitabil, aveai un set de prieteni cu același scor ca tine. Cei care renunţaseră la sistem luaseră locul oamenilor fără adăpost, pentru că era imposibil să ai acces la servicii dacă nu erai cotat în vreun fel.
În acest scenariu, omul trăia pentru un scor mai mare, toată viaţa sa era cenzurată și editată, redusă la zâmbete largi și la complimente false.
Conform documentului elaborat de guvernul chinez, sistemul este gândit să le permită cetăţenilor de încredere libertate totală, în timp ce persoanelor discreditate le va fi imposibil să facă un singur pas.
Măsurile pentru scoruri mici sunt diverse, de la viteze de internet mai mici, la acces restricţionat la restaurante și chiar la interdicţia de plecare din ţară, de la posibilitatea de a lua un împrumut sau de a fi primit în chirie, la aplicaţii pentru anumite joburi și chiar la înregistrarea copiilor în sistemul educaţional privat.
Mai multe companii și chiar regizori de filme s-au plâns că acest sistem poate fi tiranic pentru dezvoltarea unor proiecte prea creative pentru gustul majorităţii și că este foarte ușor de abuzat, cu consecinţe negative grave în viaţa reală pentru deţinătorii companiilor respective.
Elena Plămădeală
