Unitatea Europei Centrale începe să se destrame

Tensiunile din interiorul aşa-nu­mitului Grup de la Vişegrad au ieşit la suprafaţă săptămâna trecută când Polonia şi Ungaria au refuzat să se alăture Slovaciei şi Cehiei în a susţine soluţia de compromis propusă de admi­nistraţia franceză pentru înăspri­rea re­gle­mentărilor privind angajaţii detaşaţi.

Temerea mai mare a celor care speră să menţină o aparenţă de unitate este că Praga ar putea în­toarce spatele alianţei sub conducerea oligarhului populist Andrej Babis, un om de afaceri oportunist şi pragmatic. Acesta nu a oferit până acum prea multe indicii privitoare la viitoarea sa politică externă.

În acest context apar semne de întrebare legate de cum Grupul de la Vişegrad, care acoperă o regiune cu aproximativ 65 milioane de locuitori, poate funcţiona ca bloc politic coerent într-un moment crucial în istoria UE.

„Efortul de transformare a acestui club într-o contraputere a eşuat“, spune Milan Nic, analist la Consiliul German pentru Relaţii Externe. „Ţările membre au păreri prea diferite cu privire la probleme fundamentale pentru a promova o agendă comună, însă vor în acelaşi timp să dovedească că lucrurile nu se vor sfârşi aici. Toate cele patru ţări au nevoie de club“.

În ceea ce priveşte controversata reformă a pieţei muncii din UE, un număr de ţări din Europa Centrală şi de Est se tem că aceasta subminează piaţa unică şi le va afecta puternic propriii cetăţeni. Pe lângă Ungaria şi Polonia, Lituania şi Letonia s-au opus de asemenea noilor măsuri.

Ceea ce poate părea o simplă problemă tehnică poate ajunge să aibă implicaţii mult mai profunde. Unii din Europa Centrală se tem că noile reguli deschid calea protecţionismului pe piaţa comună. „Nu vrem să creăm în niciun fel o diviziune Est-Vest. Acest lucru este absolut esenţial. Franţa ştie acest lucru.“

Unii se tem că diviziunile au apărut deja.

Alianţa de la Vişegrad, creată în 1991 pentru a promova cooperarea regio­nală după prăbuşirea comunis­mului, a funcţionat mai degrabă ca reţea diplomatică decât ca un bloc adevărat în cea mai mare parte a istoriei sale.

În timpul crizei refugiaţilor, însă, grupul s-a reenergizat, generând speranţă că V4 ar putea susţine o agendă comună şi pe alte fronturi.

Autorităţile de la Bruxelles s-au arătat însă îngrijorate că grupul s-ar putea transforma într-o platformă iliberală, eurosceptică. Astfel, oficialii vest-europeni au ajuns să pună semnul egal între Vişegrad şi politicile actualelor guverne din Ungaria şi Polonia. „Din nefericire, Vestul tinde să-i pună pe toţi cei din Est în aceeaşi oală. Este o problemă serioasă“, spune Nic.

Însă scepticismul UE s-ar putea dovedi neîndreptăţit. Într-o perioadă de tensiuni pronunţate între Bruxelles şi atât Varşovia, cât şi Budapesta, V4 (prin intermediul slovacilor şi cehilor) constituie unul dintre puţinele canale prin care Europa poate ajunge la Polonia şi Ungaria.

În condiţiile în care cursul politic viitor al Cehiei este încă neclar, Slovacia va juca un rol vital în evitarea unei îndepărtări  şi mai profunde a regiunii de UE. Ca singură ţară membră a zonei euro din V4, Slovacia are un interes clar să ţină de nucleul UE, iar premierul său Robert Fico a arătat clar că nu doreşte ca ţara sa să rămână în linia a doua.

Ivan  Korcok, secretarul de stat slovac pentru Europa care a jucat un rol cheie în creionarea soluţiei de compromis privitoare la muncitorii detaşaţi, spune că discuţiile privind o diviziare a V4 sunt exagerate.

„Trebuie să vă uitaţi la rezultatul final“, a declarat acesta. „Graţie grupului, toate cele patru ţări au obţinut mai mult decât se discutase iniţial“.

„Vişegrad este încă într-o formă bună pentru că obţine rezultate în probleme care sunt importante pentru noi“, a adăugat Korcok.

Konrad Szymanski, secretar de stat al Poloniei pentru Europa, este mai puţin entuziast, descriind V4 drept „un punct foarte important de referinţă“.