Agenţia Proprietăţii Publice nu a oferit deocamdată nicio explicaţie referitor la motivele scoaterii la privatizare a Vestmoldtransgaz şi dacă există condiţii „mai deosebite” pentru participare la acest concurs.

De ce Moldova renunţă la o finanţare de circa 92 milioane euro

E o mişcare aparent surprinzătoare, în condiţiile în care sunt practic gata lucrările de pregătire a licitaţiei pentru extinderea de la Ungheni la Chişinău a proiectului de interconectare a sistemelor de transport de gaze ale Republicii Moldova şi României, scrie Mold-Street. Prima etapă a fost încheiată în 2014, iar pentru a putea finaliza proiectul, este nevoie de construit gazoductul Iaşi–Ungheni până la Chişinău, cu o lungime de 117 kilometri.

În plus s-a negociat şi părea bătută în cuie, alocarea de către Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) a unui pachet de finanţare de 92 milioane de euro pentru construirea conductei Ungheni – Chişinău (BEI şi BERD împrumută câte 41 milioane euro, UE acordă un grant de 10 milioane euro, iar contribuţia Moldovei este de un milion de euro).

Totodată Guvernul a aprobat, iar Parlamentul a votat încă în iulie 2017 în prima lectură, proiectul de ratificare a acordurilor cu BERD, BEI şi UE pentru această finanţare.

Privatizarea Vestmoldtransgaz ar putea duce la renunţarea la acest acord, iar Moldova poate rata accesarea nu doar a creditelor de la BERD şi BEI prevăzute în acest scop, dar şi a grantului de 10 milioane de euro.

Acest lucru nu era exclus chiar de autorităţi. În iulie 2017, când Parlamentul a votat în prima lectură ratificarea acordurilor de împrumut pentru construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău, viceministrul Economiei Vitalie Iurcu a anunţat că este analizată posibilitatea de investiţii private în construcţia gazoductului, deoarece este şi interesul părţii române să vină cu investiţii în acest proiect.

„Scopul aceste privatizări este de a elibera statul de nevoia de a se împrumuta şi de a-şi asuma această obligaţiune investiţională, pentru a putea investi în alte domenii. Respectiv obligaţiunea de a construi această conductă va fi transmisă pe seama unui partener privat, care va trebui să realizeze proiectul întocmai cum este prevăzut în prezent”, a declarat pentru Mold-Street Călin Negură, şef al Direcţiei politici energetice din cadrul Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

În consecinţă Acordurile cu BERD şi BEI privind alocarea de credite pentru gazoduct nu vor mai fi ratificate, ci anulate.

„Vom discuta cu BERD şi BEI despre posibilitatea de a finanţa alte proiecte importante, de exemplu eficienţa energetică”, a precizat Călin Negură.

Şi aici FMI e de vină?

Un alt motiv invocat de autorităţi este Memorandumul cu FMI, prin care Guvernul s-a angajat ca deficitul bugetar în 2017 să fi ajustat la un nivel mai scăzut decât cel planificat de 3,7% din PIB (circa 5,5 miliarde de lei). 

Or, toate creditele contractate de autorităţi, inclusiv şi cele pentru acest proiect duc la creşterea deficitului.

Oficialul exclude riscul de blocare a proiectului şi susţine că dimpotrivă această operaţiune va accelera procesul de construcţie a gazoductului şi finalizarea lui până la finele anului 2018 - „mai devreme decât s-a planificat anterior”. 

Potrivit lui Călin Negură, în paralel cu procesul de privatizare, continuă activitatea pentru realizarea proiectului: se lucrează la finalizarea documentaţiei tehnice, se pregătesc documentele pentru licitaţia de efectuare a lucrărilor.

„Dacă vine un partener privat, credibil, căruia îi putem încredinţa acest proiect investiţional, va fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, respectiv el [partenerul] va prelua la etapa respectivă obligaţiunile”, a precizat şeful Direcţiei politici energetice.

Cine este potenţialul cumpărător

Din evoluţiile de ultimă oră se poate de dedus cu uşurinţă că cel mai probabil cumpărător va fi compania românească Transgaz, operatorului sistemului de transport al gazelor naturale, în România controlat de statul vecin prin Ministerul Economiei, cu peste 58% din acţiuni.

Astfel, în ultimii doi ani au fost trimise semnale uşor deductibile prin informaţii la nivel guvernamental, atât în România, cât şi în Moldova, referitor la intenţiile unor mari companii româneşti, inclusiv Electrica, Transgaz, Hidroelectrica, Romgaz etc. de a participa la proiecte investiţionale sau la privatizarea unor companii moldoveneşti.