Aplicații pentru smartphone renegate de creatorii lor: O amenințare la adresa democrației

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Programatori și creatori de conținut care au contribuit la succesul unor companii precum Google, Twitter sau Facebook și au conceput și creat tehnologia aplicațiilor mobile de care în prezent nu ne mai putem desprinde au ales acum să se deconecteze de la internet, conștienți fiind de ce au obținut și temându-se de o „distopie” a telefoanelor mobile inteligente. Ei se dezic de propriile lor creații într-atât încât își trimit copiii la școli de elită unde folosirea telefonului mobil sau a tabletei și chiar a laptopului este interzisă. Publicația The Guardian prezintă câțiva asemenea specialiști IT și opiniile lor actuale despre aceste tehnologii.

James Williams, fost strateg la Google care a pus bazele sistemului metric pentru vânzarea de publicitate al companiei, nu crede că discuția despre o distopie a aplicațiilor și a telefoanelor mobile inteligente este prea exagerată. Iar el are cum să știe astfel de lucruri din moment ce a ocupat unul dintre locurile din față la „spectacolul” acestei industrii pe care o descrie drept „cea mai mare, mai standardizată și mai centralizată formă de control al atenției din istoria omenirii”.

Williams, 35 de ani, a părăsit compania Google anul trecut și în prezent studiază pentru a-și obține doctoratul la Universitatea Oxford în domeniul „eticii designului persuasiv”. Astfel a ajuns să se întrebe dacă cumva democrația va avea puterea să reziste în noua eră tehnologică.

El povestește că a avut o revelație în urmă cu câțiva ani, când a observat că este înconjurat de tehnologie care îl împiedica să se concentreze la lucrurile la care dorea să se concentreze. „A fost genul acela de înțelegere existențială, la nivel individual: ce se întâmplă? (…) Nu cumva tehnologia ar fi trebuit să facă exact opusul a ceea ce face?’, a remarcat el. Adică în loc să facă lucruri pentru noi și să ne ajute astfel să câștigăm timp, tehnologia ne pune pe noi să facem lucruri pentru ea și ne ocupă tot timpul.

A urmat o perioadă în care a desfășurat cercetări pe cont propriu, în timp ce lucra part-time la Google. După aproximativ 18 luni l-a cunoscut pe Tristan Harris și cei doi au devenit aliați, încercând să semene germenii schimbării din interior în corporația mamut.

Williams și Harris au părăsit Google în aceeași perioadă de timp și au fondat împreună un grup de advocacy, Time Well Spent, care își propune să influențeze schimbarea modului în care marile companii creează produse. Lui Williams i se pare greu să înțeleagă de ce acest subiect „nu se află pe prima pagină a tuturor ziarelor în fiecare zi”.

„Aproximativ 87% dintre oameni se trezesc și merg la culcare împreună cu telefoanele lor smart”, susține el. Întreaga omenire are acum o nouă prismă prin care să înțeleagă politica, iar Williams se teme că, în acest caz, consecințele vor fi profunde.

Aceleași forțe care au împins companiile din domeniu să adopte trucuri de design care să-i transforme pe utilizatori în „tech junkies”, susține el, le încurajează și să prezinte lumea în anumite „culori”, devenind irezistibilă, de-a dreptul compulsivă pentru privitori. „Economia atenției promovează dezvoltarea de tehnologii care să ne acapareze atenția (…) și prin aceasta ne privilegiază impulsurile în detrimentul intențiilor noastre”, subliniază Williams.

Astfel, ceea ce este senzorial devine privilegiat față de conținutul nuanțat, făcând apel la emoție, furie și indignare. Media lucrează din ce în ce mai mult în serviciul acestor companii tehnologice și trebuie să joace după regulile care guvernează această economie a atenției, apelând la senzațional și la click-bait pentru a supraviețui.

După uluitoarea victorie electorală a lui Donald Trump, mulți s-au grăbit să arate cu degetul spre așa-zisul fenomen „fake news” de pe Facebook, spre conturile automate de Twitter create în Rusia ș.a.m.d. Williams atrage însă atenția că acești factori ar putea fi doar simptomele unei probleme mai grave. Nu este vorba doar de personajele lipsite de etică și de scrupule care se folosesc de internet pentru a manipula opinia publică. Însăși această economie a atenției acționează în așa fel încât scoate în față un fenomen cum este Trump, care se pricepe atât de bine să atragă și să mențină asupra sa atenția susținătorilor și criticilor deopotrivă, de multe ori generând indignare cu care apoi se hrănește.

James Williams susținea acest punct de vedere înainte ca Trump să fie ales președinte al SUA. Într-un material publicat pe blog cu o lună înainte de alegeri Williams trăgea acest semnal de alarmă. Campania electorală a acestui star de reality-show anunță producerea unei avalanșe în care „dinamica nouă, supraalimentată digital a economiei atenției a trecut de un hotar important și a început să se manifeste în peisajul politic”.

Williams a remarcat un scenariu similar în perioada campaniei pentru Brexit, când economia atenției i s-a părut că înclină balanța opiniei publice spre poziția emoțională, construită pe o criză de identitate, a ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

El subliniază că astfel de dinamici nu sunt doar apanajul dreptei politice, ci au un rol important și în creșterea popularității unor politicieni de stânga, așa cum sunt Bernie Sanders și Jeremy Corbyn, precum și în frecventele izbucniri de indignare progresiste din spațiul social media.

Toate acestea, conform lui Williams, pot distorsiona nu doar modul în care ne raportăm la politică, ci, în timp, pot schimba modul în care gândim, transformându-ne în niște ființe mai puțin raționale și mai impulsive.

Pericolul pentru viitor, crede Williams, nu este cel al statului polițienesc, de tip Big Brother, din distopia lui George Orwell, ci modelul de stat adus în discuție de un alt autor englez de science fiction, Aldous Huxley, care avertiza că statul coercitiv Orwellian este în mai mică măsură o amenințare pentru democrație decât mult mai subtila putere a manipulării psihologice și ceea ce el denumea „apetitul aproape infinit pentru distracție al oamenilor”.

Iar dacă acest nou tip de economie bazat pe atenția noastră ne erodează abilitatea de a ne aminti, de a raționa, de a lua singuri decizii — atribute esențiale pentru autoguvernare — atunci ce speranțe mai avem pentru democrația de mâine?

„Dinamica economiei bazate pe atenție este concepută structural astfel încât să submineze voința umană (…) Dacă politica este o expresie a voinței noastre umane, la niveluri individuale și colective, atunci economia bazată pe atenție subminează în mod direct chiar fundamentele pe care este construită democrația”, avertizează James Williams. Dacă Apple, Facebook, Google, Twitter, Instagram sau Snapchat ne erodează gradual abilitatea de a ne controla propriile minți, am putea ajunge la un moment în care democrația nu mai funcționează. Și atunci întrebarea care se pune este, conform lui Williams, „vom putea să recunoaștem acest lucru când se va întâmpla? Și dacă nu vom putea să ne dăm seama, atunci de unde știm că nu s-a întâmplat deja?”.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...