Cum se produce prăbuşirea?

„Într-o secundă”. Cel puţin aşa pare şi este povestită de pacienţi. Aceştia vorbesc despre prezent, legându-se de trecut. „Înainte de mă îmbolnăvi.... eram prezent în realitate. Îmi placea să merg la job, înţelegeam cu uşurinţă ce aveam de făcut. Acum...”

Sentimentul de gol este copleşitor. Toata viaţă noastră, în noi, suntem singuri. Respectiv suntem doar noi cu noi. Depresivul simte golul din interior ca pe lipsa unui Eu. Depresivul conştientizează singurătatea ca fiind absolută. Nu mai are cu cine să vorbească’’, spune psihologul român Radu Leca pentru CSID.

Despărţirile, decesul unui apropiat, pierderea jobului, sensibilitatea, aceştia sunt unii dintre factorii ce îi conduc pe oameni în interiorul unui episod depresiv. Psihologia clasică spune aşa: factorii pot fi biologici, genetici, cognitiv-comportamentali. Stresul este cel care stă în spatele multor poveşti cu final nefericit.

„Respectiv, subiectul încearcă să realizeze ceva anume, dar nu poate, fiindcă nu găseşte o soluţie. Rezultatul este un blocaj. Blocajul se extinde la tot ce ţine de subiect. Cu cât subiectul este mai sensibil, predispoziţia sa către depresie este mare. De ce? Sensibilii nu acceptă compromisul, autoritatea, impunerea taskurilor”, adaugă psihologul Radu Leca.

Ce gândeşte un om depresiv?

Tematica principală se învârte în jurul următoarelor noţiuni: cât de singur este el, cât de neînţeles. Depresivul nu are puterea nici să gândească, nici să facă ceva contructiv, decât dacă este susţinut.

„Depresivul este trist de propria tristeţe şi se află în imposbilitate de a face ceva concret cu viaţa sa. Cu toate acestea, ţin să subliniez că tristeţea este seductivă, iar odată instalată în subiect, aceasta este privită cu respect, lucru total greşit”, mai spune specialistul.

Cum putem identifica depresia?

Identificăm tristeţea. Acceptarea tristeţii este cheia către acceptarea şi tratarea corespunzătoare a depresiei.

Pierderea interesului, chiar a plăcerii, este unul dintre principalele simptome întâlnite la subiecţii depresivi.

Neadaptarea la program şi obligaţii. Depresivul refuză atât programul, pe care îl vede neimportant, iar obligaţiile le percepe ca pe o forţare la care nu doreşte să răspundă.

Descurajarea în faţa problemelor mărunte. Insomniile la depresivi sunt generatoare de gânduri negre. Cu cât doarme mai puţin, cu atât depresivul are senzaţia că e mai singur şi mai neimportant. La polul opus există hiperinsomiile. În urma manifestării lor, subiectul depresiv este confuz şi simte pregnant golul din interior.

Schimbările în psihomotricitate pot fi şi ele simptome reale ale depresiei. Subiectul este ori mult prea agitat, ori mult prea încet, atât în mişcare, cât şi în vorbire.

Cauzele depresiei

Depresia înseamnă închiderea risipei de energie. Atunci când subiectul este infricoşat şi neînţeles, depresia reprezintă o cale de scăpare. Prin depresie, subiectul ajunge la un consens cu sinele: zero energie, zero responsabilităţi, atenţie maximă.

„Oamenii de succes nu se opresc din muncă şi nici din educaţie, indiferent de poziţia lor în societate. Depresivii se opresc de frică, atât din învăţat, cât şi din evoluţie. Se spune aşa: subiecţii depresivi interpretează negativ evenimentele şi cerinţele din jur. Motivul acestei interpretări negative se regăseşte atât în lipsa de răbdare a subiectului, cât şi în pierderea ajutorului cu care era obişnuit”, precizează psihologul Radu Leca.

Cum se manifestă o persoană depresivă în relaţia cu ceilalţi?

Se retrage în totalitate. Aceasta este prima manifestare. Subiectul retras simte sentimentele de culpabilitate şi de devalorizare, mult mai intens decât toţi ceilalţi. Atunci când un apropiat încearcă să îl contacteze pe depresiv, acesta începe să se lamenteze, este extrem de iritat sau anxios sau meditativ obsesiv.

Practic, relaţia cu ceilalţi nu mai există în prezenţa depresiei. Depresivul are nevoie de ajutor, nu îl acceptă, dar strigă în el după atenţie. Lipsa de comunicare îl poziţionează pe depresiv într-un frustrat neînţeles.

Depresia la job este din punctul de vedere al psihologilor americani o binecuvântare. Depresivul la job este de cinci ori mai atent decât ceilalţi angajaţi.

Depresia nu se depăşeşte, ci se uită. Orice depăşim ne prinde din urmă şi ne conduce. Odată uitată, depresia nu mai are legătură cu noi.