Sunt acei care le reușesc pe toate – și învață, și lucrează, iar la polul opus se află acei cărora nu le reușește nimic – tinerii care declară că ei nici nu învață și nici nu lucrează. Oare cine sunt ei – leneși, cărora nu le pasă de nimic, sau niște tineri dezamăgiți, care nu au încredere în forțele proprii? Haideți să aflăm.
Un studiu arată că 14% dintre tineri combină studiile cu munca , fiecare al patrulea declară că nici nu învață și nici nu lucrează, o treime doar învață și 28% – doar lucrează.
# Cu ce totuși se ocupă acei neocupați?
Este interesant că anume fetele și formează acea bună parte a tinerilor care nici nu învață și nici nu lucrează. O pătrime dintre acele persoane care nu lucrează și nu învață sunt femei în concediu de maternitate. Fiecare al doilea s-a declarat șomer. 67% dintre tinerii care nu învață și nu lucrează sunt din mediul rural, puțini dintre ei sunt din Chișinău (8% față de 13-32% în cazul tinerilor ocupați). Fie aceasta este un indicator al faptului că tempoul de viață din capitală îi molipsește pe toți să fie ocupați, fie în capitală e mai simplu de găsit de lucru.
Este interesant că, deși foarte mulți dintre tineri care s-au declarat neocupați trăiesc în sate, nimeni dintre ei nu a menționat că ar fi ”agricultor în gospodărie individuală”. Oare motivul ar fi dorința de a-și găsi ocupație conform profesiei sau este vorba de lipsa interesului printre tinerii din sate de a munci propriul pământ? Este trist că o cotă mai mare decât cea medie a tinerilor neocupați sunt persoane cu studii profesionale (22% față de 10% la nivel de întregul eșantion). Probabil că diploma de studii profesionale la sat cere fie deschiderea propriei afaceri, fie deplasarea zilnică în altă localitate, unde există opțiunea de a practica activitatea conform diplomei.
Pentru acei îngrijorați de tânăra generație, anunțăm: tinerii care nu lucrează și nu învață nu fac parte din ”tineretul de aur”, care știe doar să petreacă. De fapt, acești tineri sunt mai puțin activi decât eșantionul general. La capitolul stilul de viață, aceștia demonstrează mai curând pasivitate: ei mai rar decât ceilalți tineri merg la restaurante, berării, cafenele și patiserii, nu prea mănâncă la fast food, nu cheltuiesc banii pe la karaoke și casino-uri. Într-adevăr, ar fi complicat de găsit așa distracții în sate.
# Dacă nu-și găsesc de lucru aici, vor să plece peste hotare
O altă îngrijorare ar putea fi legată de intenția de a părăsi țară dacă acești tineri nu-și găsesc ocupație pe loc și, de fapt, se observă că o cotă mai mare decât la nivelul eșantionului integral planifică să plece peste hotare la studii – 15% și o rată și mai mare, de 23% (deși nu depășește media per eșantion), intenționează să meargă să lucreze peste hotare. Merită remarcată însă tendința în cazul altui segment: 36% dintre tinerii care au terminat studiile și la moment lucrează, planifică să plece peste hotare pentru studii.
# Cine sunt tinerii care „sunt puși în priză”?
Și dacă ce am aflat cine sunt acei neocupați, haideți să vedem ce îi face să le reușească pe toate pe acei tineri care combină studiile cu munca. În primul rând, o treime dintre acești tineri sunt locuitorii capitalei (față de 16% la nivel de întreg eșantion). Precum putea fi de așteptat, la moment, acești tineri, având diplomă de studii liceale, își fac studiile la universitate (57%, față de 26% la nivel de eșantion general). Majoritatea tinerilor care combină studiile cu munca fac aceasta pentru bani: 75% doar planifică să lucreze conform diplomei, în timp ce la moment au o ocupație care nu este legată de domeniul lor de studii.
Este îmbucurător faptul că procentul celor dezamăgiți în propriile studii în rândul acestor tineri este mic: doar 2% nici nu planifică să lucreze conform diplomei (în timp ce în rândul tinerilor neocupați, această cotă este de 14%). Analizând facultățile unde învață tinerii care combină munca și studiile, afirmăm că putem să-i găsim pe acești tineri la facultatea de inginerie (17% dintre acești tineri), științe economice (12%), finanțe și contabilitate (12%), medicină, limbi străine.
Continuarea articolului o găsiți pe consulting.md.
