În ultima săptămână, în presa din România, Igor Dodon a fost cel mai suspendat preşedinte. „Breaking news“-ul cu Igor Dodon suspendat a înnebunit România. Până şi cea mai neinformată bătrânică de la ţară ştie că preşedintele Republicii Moldova a fost suspendat de Curtea Constituţională. În realitate, preşedintelui i-a fost suspendată o singură atribuţie, şi anume aceea de a semna numirea lui Eugen Sturza în funcţia de ministru al Apărării.
Dacă o să observaţi cu atenţie, Igor Dodon nu a comentat în vreun fel decizia Curţii Constituţionale. El a tăcut mâlc şi a luat această decizie ca pe un „dat“. Haideţi să vedem ce se află în spatele acestei ştiri, îndelung repetată şi înroşită cu „breaking news“ la televizoarele din România. Preşedintele moldovean se afla în situaţia constituţională în care a refuzat numirea unui moldovean proeuropean şi pro-NATO în funcţia de ministru al Apărării şi avea nevoie ca altcineva să oficieze acest act, în condiţiile în care Constituţia moldovenească îi permitea să refuze o singură numire pentru portofoliul Apărării. În felul acesta, tandemul Plahotniuc – Dodon ne-a regizat o suspendare provizorie, astfel încât preşedintele prorus să nu îşi „murdărească“ mâinile cu un ministru pro-NATO. Toată această mişcare i-a căzut mănuşă lui Dodon, care, în faţa electoratului prorus, nu a cedat presiunii guvernului proeuropean, de a pune un ministru al Apărării proamerican.
Evrika! Avem soluţia moldovenească
Am fost naiv să cred că la Bucureşti nu există o soluţie pentru problema moldovenească, dar ultimele acţiuni ale Cotroceniului şi ale profesorului Iulian Chifu ne arată că, în sertarele de la Bucureşti, de fapt, există un plan „Moldova după alegerile din 2018“. Dacă citim editorialele profesorului de pe deschide.md, descoperim că serviciile de informaţii externe ale României îşi doresc construcţia unei mari alianţe proeuropene, în jurul PAS-ului Maiei Sandu, lângă care cere profesorul Chifu să vină negreşit defunctul PLDM al fostului prim-ministru Vlad Filat şi să se alăture partidului popular european al fostului lucrător al Ambasadei Rusiei la Bucureşti Iurie Leancă. Văd serviciile din România această construcţie ca pe o căruţă în care, inevitabil, trebuie să urce şi unioniştii lui Şalaru (Băsescu) şi, de ce nu, liberalii lui Ghimpu, iar cârmaciul acestei trăsuri va fi, bineînţeles, Vladimir Plahotniuc, cu partidul său, PDM. În ecuaţia aceasta, se vrea cooptarea lui Andrei Năstase, care, sub ameninţarea eşecului colhozului proeuropean şi a unui eventual guvern al socialiştilor, ar fi nevoit să-şi abandoneze zecile de mii de oameni care au protestat alături de platforma Demnitate şi Adevăr faţă de regimul oligarhului Vladimir Plahotniuc şi să adere la această coaliţie. Planul de la Bucureşti, laborios prelucrat de Iulian Chifu, are un mare neajuns, acela că Leancă, Ghimpu şi PLDM nu vor mai trece niciodată pragul, Băsescu şi Şalaru s-au cam deconspirat ca partid-anexă a PDM-ului şi cu greu vor ajunge în viitorul parlament de la Chişinău, iar Maia Sandu nu-şi permite să se asocieze cu Băsescu şi Plahotniuc, pentru că, astfel, partidul fostului ministru al Educaţiei nu va trece pragul electoral.
Băsescu calcă-n străchini şi la Chişinău
În ultimele două săptămâni, fostul preşedinte al României s-a aflat în Moldova, unde a dovedit încă o dată cât de puţin a înţeles el spaţiul de la Est de Prut. La una dintre întâlnirile cu studenţii moldoveni pe tema „Republica Moldova între Est şi Vest“, fostul preşedinte a spus că el nu l-ar invita pe Igor Dodon la Cotroceni niciodată. Teza aceasta a nefrecventabilului Dodon la Cotroceni o regăsim şi într-un editorial de-al lui Iulian Chifu şi nu înţeleg de unde preocuparea, extrem de penibilă, a acestor minţi luminate despre o eventuală vizită a preşedintelui moldovean la Iohannis, câtă vreme Igor Dodon nu a manifestat niciodată o astfel de intenţie.
Şi ca să fie penibil până la capăt, vrând să ridice PUN-ul lui Şalaru, Băsescu s-a întâlnit cu presa moldovenească, cu presa de limbă rusă din Moldova şi cu câţiva studenţi de la nişte „private“ moldoveneşti, unde şi-a arătat calităţile de lider regional, trădând, de fapt, o superficialitate asupra acestui subiect. Întrebat de jurnaliştii rusofoni dacă îşi menţine predicţia că, în următorii zece ani, Moldova nu va adera la Uniunea Europeană, Băsescu, crezând că va stimula unionismul în Moldova, a răspuns, râzând cu râsu-i isteric, că nici în următorii 30-40 de ani visul integrării europene nu se va împlini la Chişinău. Poate că în România răspunsul lui Băsescu pare unul raţional, dar în Moldova acesta este o gafă chiar pentru studenţii din anul întâi de la ştiinţe politice. Să te duci în Moldova şi să le spui moldovenilor că integrarea europeană este doar un vis este o mare greşeală, pentru că, automat, direcţionezi electoratul statalist către orice formaţiune politică ce propune o uniune economică şi vamală cu Federaţia Rusă. Din dorinţa de a culege electorat unionist, Traian Băsescu a făcut un mare deserviciu şi aşa firavelor partide proeuropene din Republica Moldova.