Conflictul transnistrean rămâne deopotrivă o nebuloasă şi o ameninţare la adresa securităţii din regiune, în ciuda trecerii a 25 de ani de la războiul declanşat în regiune. Un studiu recent, lansat la Sibiu, dar şi luări de poziţie ale actorilor implicaţi conduc spre ideea unei potenţări a neînţelegerilor. Cel mai influent actor, Rusia, rămâne în continuare principalul factor de instabilitate.
E timpul pentru soluţii concrete în reglementarea transnistreană, susţine şeful Misiunii OSCE în Moldova, Michael Scanlan, referitor la conflictul transnistrian. Diplomatul mai arată, în context, că „rezultatul nu se va lăsa mult aşteptat”, considerând totodată că „nu există niciun motiv de a vorbi despre imposibilitatea de a ajunge la soluționarea problemelor care sunt importante pentru viața oamenilor”, conform digi24.ro.
Însă peisajul în regiune nu este nicidecum prietenos, iar aşa cum remarcă un studiu recent, lansat de profesorul Eugen Străuţiu de la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, dinamica generală a conflictului transnistrean reflectă mai degrabă o tendinţă de adâncire a divergenţelor (studiul, The Transnistria Conflict Files, a fost lansat în 16 septembrie, la Sibiu, cu ocazia conferinței de încheiere a proiectului „Dosarele Conflictului Transnistrean – blocaje și soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului”).
Eduard Bumbac, unul din reprezentanţii Chişinăului în Comisia Unificată de Control (CUC), puncta, în cadrul conferinţei de la Sibiu, că „mecanismul actual de menținere a păcii nu este în stare să asigure rezolvarea deplină a problemelor și nu garantează o susținere eficientă a asigurării securității”. Totodată, arăta acesta, omologii ruşi şi transnistreni din CUC au adesea poziţii duplicitare, iar propunerile Chişinăului sunt constant respinse de Moscova şi Tiraspol.
De partea cealaltă, reprezentantul transnistrean în CUC susţine că, din contră, Republica Moldova este la originea numeroaselor disfuncţionalităţi: „Se creează impresia că autoritățile de la Chișinău organizează intenționat o criză în transporturi. O altă amenințare este complicarea relațiilor dintre Republica Moldova și Rusia”, afirma Dmitri Palamarciuc, la Sibiu, într-o intervenţie care nu face decât să urmeze întocmai direcţiile obişnuite ale discursului utilizat de autorităţile de la Tiraspol.
„Odată ce Ucraina și Federația Rusă au devenit adversari într-un război (nedeclarat) concretizat prin anexarea Crimeei de către Federația Rusă și războiul civil din Donbas (2014), importanța geostrategică a Transnistriei rămâne crucială”, este una din concluziile studiului realizat de prof. Străuţiu. Ceea ce, date fiind caracteristicile conflictului îngheţat din zona Nistrului (una constând în prezenţa trupelor ruse, contrar înţelegerilor), ca şi ostilitatea crescândă a Moscovei faţă de NATO, nu promite un viitor mai aşezat în regiune.
Pentru moment, o mare problemă a Republicii Moldova poate fi identificată chiar la Chişinău. La sfârşitul lunii iulie, preşedintele Igor Dodon condamna declaraţia abrobată de parlamentarii moldoveni, prin care se cere finalizarea retragerii trupelor ruse din regiunea separatistă Transnistria.