Victor Bujoreanu e un tânăr inginer meșter la toate, în orice caz, asta vedem dacă îi urmărim activitatea din cadrul Atelier 99/FabLab Moldova. Victor este un tânăr entuziast și un model bun de urmat, fiindcă nu doar crede în ceva, dar realizează ceea în ce crede. Dacă ai un ceainic electric stricat și vrei să-l arunci, Victor îți va zice că poate fi reparat sau poate dacă îi adaugi „sugar, spice and everything nice” va ieși un 3D printer din el. Cei de la jobs.diez.md au discutat cu Victor și au aflat cum a ajuns de la un student cu un CV de jumătate de pagină la co-fondatorul unui atelier pentru creatori.
#Am început să muncesc fiindcă voiam provocări. Nu știam ce profesie mi-aș alege în viitor, nu știam ce mi-ar plăcea să fac și ce nu, și de aici m-am gândit că începând să muncesc pentru a primi un salariu, voi înțelege ce aș vrea să fac în viitor. Și mai voiam să îmi iau o chitară nouă.
#Din primii bani câștigați mi-am cumpărat o chitară acustică Yamaha F340. Aveam 17 ani și eram cel mai fericit. La fel de multă bucurie de la un obiect cumpărat am simțit când mi-am luat căști bune.
#Primul meu CV a fost de jumătate de pagină și l-am făcut cât eram student în anul I la facultate. Am descărcat de pe Internet un exemplu aleatoriu și am început să-l completez. Nu aveam multe de spus și îndată ce l-am completat m-am gândit că nu îl voi mai trimite. Acel CV nu m-a adus la niciun interviu.
#Cred că fiecare CV, obligatoriu trebuie să conțină rezultatele pe care le-ai atins, cât mai specific, utilizând numere. E felul cum cuantifici succesul pe care l-ai avut până atunci. Chiar dacă cifrele astea poate nu arată foarte impresionant pentru tine, faptul că te gândești la performanțele tale va conta pentru mulți angajatori.
#Niciodată nu am să uit cum mi-am „apărat” primul salariu. Nici măcar nu era un salariu oficial, nu aveam niciun fel de contract, evident. Istorioara a început de la faptul că angajatorul mi-a dat mai puțini bani decât ne-am înțeles la început. Atunci am descoperit curajul meu de „a mă lupta” pentru rezultatele mele, nu am cedat și am primit ce mi s-a promis inițial. De aici și prima lecție despre orice job: totul este despre negociere și despre cum știi să îți aperi rezultatele și să ai demnitatea să stai pe poziția ta, când cu adevărat crezi că trebuie să faci asta.
#Am decis să pornesc propriul proiect (Atelier 99) fiindcă trebuia. Nu este un loc acum în Chișinău unde un inginer / designer / arhitect / artist ar putea lucra la o idee de produs fizic; nu este un loc cu instrumente accesibile, nu există o comunitate. Eu sunt inginer și vreau să folosesc cunoștințele mele pentru a crea produse utile, ceva care ar rezolva o problemă reală. În momentul când eu decid că ideea e cât de cât clară, următorul meu pas ar fi să îmi caut o echipă, mentor, instrumente, materiale. Acest produs al meu poate fi doar un experiment sau poate crește într-o afacere. Cu aceste gânduri și frustrări ne-am apucat să dezvoltăm un spațiu cu zone de lucru ca: 3D printing, electronică, lucrul cu lemnul și metalul și construim comunitatea în jurul acestui spațiu. Astfel, având o idee de produs, să nu mai ai scuze să nu le implementezi, ai lăsat jălea la o parte și te apuci să faci.
#Astăzi am/n-am jobul pe care îl iubesc. Astăzi nu am un job sau mai degrabă nu simt că am unul. După 10 ani de încercări în diferite domenii, cu echipe foarte diverse, simt că ce fac acum, cu Atelier 99, e ceea ce gândeam că aș vrea și că ar trebui să fac. După acești 10 ani – perioada în care eu încercam să înțeleg ce îmi place, cred că sunt tot mai aproape de răspuns și mă amuză să aud elevii de 17 ani care cred că totul depinde doar de o singură decizie: ce facultate să aleagă. Astăzi nu am un job și mă simt bine.
#Primul lucru pe care l-am construit cu mâinile mele a fost o căsuță pentru câinele meu, acasă la părinți. Aveam vreo 12 ani și am găsit mai multe scânduri, iar ideea de căsuță nici nu-mi mai amintesc cum mi-a venit. Am aruncat câteva schițe pe foaie, am luat beschia, cuie, ruleta și m-am apucat de meșterit. Mare a fost dezamăgirea când Bim, câinele, alegea să doarmă oriunde în afară de căsuța construită pentru dânsul.
#Cea mai bună abilitate profesională pe care o am este „ascultarea activă”. E mai mult o abilitate personală, dar esențială pentru orice tip de comunicare – cu parteneri sau colegi, oficială sau neoficială. Dacă poți comunica eficient, ai jumătate din succes ca starting point în orice colaborare.
#Cea mai bună carte pe care am citit-o este „Lupul de Stepă” de Hermann Hesse. Cu ea fac periodic, plonjoane introvertite de auto cunoaștere.
#Primele trei cuvinte care îmi vin în minte când mă gândesc la jobul meu sunt: instrumente, comunitate, make.
#Ieri am fost un visător singur, fără cunoștințe, astăzi sunt un visător cu ceva cunoștințe și mai mulți oameni în jur. Mâine vreau să fiu un maker într-un Atelier plin de creatori.
Victor Bujoreanu niciodată nu o să spună că nu poate ceva.
