Minune de la Dumnezeu sau pură chimie? De ce nu se strică apa sfinţită niciodată. Explicaţia te va uimi

Specialiştii explică însă ca agheasma are propietati antimicrobiene datorită busuiocului şi a argintului (crucea scufundată în apă).

Se pare că argintul omoară bacteriile de putrefacţie şi algele microscopice care se află în ea sau creează un mediu în care acestea nu se pot dezvolta. De asemenea, busuiocul este cunoscut ca fiind o plantă cu proprietăţi antiseptice, iar cele două, în combinaţie, fac ca apa sfinţită să se conserve mult mai bine.

Agheasma este apă sfinţită de preot în cadrul slujbei Sfeştaniei şi în ziua de Bobotează. În funcţie de slujba săvârşită pentru sfinţirea acestei ape, agheasma poate fi de două feluri: aghiasma mică, atunci când se săvârşeşte slujba numită "Sfinţirea cea mică a apei", şi agheasma mare, când se săvârşeşte "Sfinţirea cea mare a apei", în ziua de Boboteaza.

„Pravila bisericească" ne învaţă următoarele: "Agheasma, apă sfinţită prin slujbă bisericească, se face când preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfânt, pentru că ea să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a naturii înconjurătoare, pentru că ele să capete binecuvântarea Domnului. Apa este simbolul curăţirii sufleteşti, a promovării şi a sfinţirii vieţii. La Botezul Domnului, se face agheasma mare; aceasta se ia înainte de anafora; se dă şi celor ce sunt opriţi de la Împărtăşanie, că întărire spre nădejdea pocăinţei, a mângâierii şi îndreptării lor pentru viitor (Constituţiile Apostolice VIII, 29)."