Școală la Praga
Când am plecat din Moldova, mi-am dat seama cât de multe lucruri aș fi putut învăța mai devreme, în mod special la școală, și cât de multe oportunități de dezvoltare am pierdut. Poate că așa o fi fost vremurile pe atunci. Astfel, când fratele meu mai mic s-a transferat la Praga, acum doi ani, eram curioasă ce avea să se întâmple, cum avea să se adapteze și cum avea să îl schimbe acest eveniment.
Ca și în alte școli din Europa, aici nu există niciun careu de 1 septembrie. Copiii merg la școală ca într-o zi obișnuită și cel puțin o săptămână nu fac ore serioase, stau doar în clasă cu diriginta, li se explică ce vor face în noul an academic, se joacă, privesc filme, pe scurt – socializează. M-a surprins faptul că toate caietele speciale făcute după manuale la diferite materii li se dau pe gratis, în condițiile în care și studiile sunt gratuite. Cât despre modul de predare, lui i se pare interesant că unii profesori, cum ar fi cel de geografie, nu folosesc manualele, dar au alte materiale suplimentare care fac lecțiile mai atractive, mai practice. Totodată, programul e mai puțin încărcat decât în Moldova.
Una dintre primele zile de școală ale fratelui meu a rămas o amintire frumoasă pentru mine. El avea un nivel de cehă de bază, iar diriginta sa a avut frumoasa idee de a-i scrie o scrisoare pe care a tradus-o cu ajutorul internetului în limba română. Chiar dacă traducerea nu a fost perfectă, s-a înțeles foarte bine ce a vrut să îi spună. Fiind singurul străin în clasă, profesorii au încercat să îl ajute să se încadreze mai ușor. Profesoara de chimie încerca să îi explice unele teme în engleză, la teste, ridicându-i, intenționat, nota cu un punct. De aceea, probabil, când l-am întrebat ce îi place la școală, mi-a zis că profesorii sunt foarte prietenoși.
Alt lucru care îi place foarte mult la școala de aici (deopotrivă și nouă) e că, în afara școlii, elevii au activități extrem de populare. Periodic, ei merg la teatru, la film, la școli săptămânale în mijlocul naturii, iarna la munte, să învețe a skia, iar spre finalizarea gimnaziului ajung pe la diferite facultăți, pentru ca eventual, la liceu, să își aleagă un profil specializat pe un domeniu care le place mai mult.
Când l-am întrebat care i se pare cea mai mare diferență dintre școala de la noi și cea din Praga, mi-a spus scurt: „E mai bogată”. Sălile de clasă sunt moderne, au toate aparatele necesare pentru ore de chimie sau biologie, foarte interactive. Și eu, când am trecut de la liceul de acasă la universitatea din Italia, am rămas surprinsă de câte lucruri îmi poate oferi o instituție de învățământ.
Deși la început s-a lăsat cu tristețe, acum e fericit și împlinit. Vă întrebați dacă ar vrea să se întoarcă acasă la școală? I-am pus și eu aceeași întrebare. S-ar întoarce, dacă acasă ar avea școala de aici.
Diana Frumosu, Praga, Cehia
