Despre această „specie” m-a întrebat un diplomat străin acreditat în Republica Moldova. Spre deosebire de mulţi dintre cetăţenii noştri, el a sesizat perfect fenomenul (de)formării opiniei publice în Moldova (apropo, vorbeşte şi româna, şi rusa, ceea ce-l avantajează enorm în monitorizarea vieţii politice de la noi din ţară). Mi-a spus că urmăreşte cu atenţie mai ales emisiunile de dezbateri şi sinteză politică şi deja ştie cam ce pretins analist politic şi pentru cine lucrează, evident ştiind şi cine dintre analiştii politici cu adevărat este independent. Mi-a spus sincer că prestaţia unor pretinşi analişti politici îl ajută să înţeleagă ce interese urmăreşte anume partid sau anume politician, pentru că demult şi-a dat seama că deseori actorii politici vorbesc mai mult prin gura (de)formatorilor politici decât deschis. M-a mirat că ştie numele majorităţii pretinşilor analişti, care şi-au vândut libertatea de a gândi şi de a se exprima liber, dar ceea ce nu ştia (şi asta a fost de fapt întrebarea lui) e cât costă serviciile acestor „călăi” (pentru că cei ce asasinează o valoarea supremă ca libertatea gândirii şi exprimării, dar şi dreptul cetăţeanului la o informare veridică, altfel decât călăi nu pot fi numiţi). I-am spus că mă voi documenta la temă şi-i voi da un răspuns mult mai clar. Iar în urma mai multor discuţii cu persoane ce cunosc nu din auzite acest fenomen, am obţinut un tablou al plăţilor care se fac în mediul (de)formatorilor politici, pe care-l voi reproduce mai jos în speranţa că veţi înţelege mai bine respectivul fenomen:

Participarea la o emisiune de la un post de radio sau o televiziune afiliată partidului sau liderului ce apelează la serviciile (de)formatorului politic (durata – 45-60 min.) – 100 euro (aici condiţiile de „muncă” ale (de)formatorului sunt mai lejere, pentru că are de partea sa şi moderatorul emisiunii);
Participarea la o emisiune de la un post de radio sau o televiziune neafiliată partidului sau liderului ce apelează la serviciile (de)formatorului politic (durata – 45-60 min.) – 200 euro (condiţiile de „muncă” sunt mai dificile, deoarece nu are nici susţinerea moderatorului, nici a altor participanţi la emisiune) (aici se plăteşte şi pentru abilitatea (de)formatorului de a se infiltra la respectivul post);
Plasarea pe blogul personal a unui text relativ neutru, fără atacuri la persoană, dar care promovează subtil anumite idei convenabile patronului politic (circa o pagină A4, 14, Times New Roman) – 50-100 euro;
Plasarea pe blogul personal a unui text cu „dezvăluiri” sau cu acuzaţii dure în adresa oponenţilor patronului politic (deseori, ei primesc textele scrise de cineva din anturajul comanditarului şi doar le ajustează propriului stil) – 200 euro, iar în unele cazuri chiar şi mai mult (în funcţie de conţinut şi cât de mult se expune cel ce plasează textul);
O opinie exprimată pe reţelele de socializare – 40 euro;
Promovarea pe reţelele de socializare a unei opinii exprimate de altcineva sau a unui material (distribuirea) – 30 euro;
O polemică pe reţelele de socializare – până la 100 euro (în funcţie de durată, argumentele folosite şi „greutatea” oponentului/oponenţilor);
Un interviu în presa scrisă sau on-line cu argumentele puse la dispoziţie de patronul politic – fiecare pagină A4, 14, Times New Roman – 75 euro;
Un interviu la radio (durata 10-15 minute) – 75 euro;
Un interviu la tv (câteva minute) (de regulă, opinii în cadrul emisiunilor informative) – 75 euro.

Probabil, sunt şi alt fel de „servicii” prestate de (de)formatorii de opinie. Dacă le cunoaşteţi, vă rugăm să ne scrieţi pentru a completa acest material. Iar în baza „tarifelor” enunţate mai sus şi ştiind bine cine de fapt e (de)formator de opinie, camuflat sub masca de analist politic, cred că nu e greu să calculăm cam cât câştigă în Moldova un kiler al libertăţii de gândire şi de exprimare, dar şi al dreptului cetăţeanului la informare corectă.

Dumitru Spătaru

P.S.: Colegii îmi sugerează că acest material ar fi fost mai complet dacă la el se anexa şi o listă a (de)formatorilor de opinie. Poate că într-adevăr aşa ar fi mai bine. Mă mai gândesc…