Preasfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a născut din părinţi în vârstă, care mai înainte fuseseră fără copii, pe nume Ioachim şi Ana, ca răspuns la rugăciunile lor. Pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru milostenia pe care le-a arătat-o, de la vârsta de trei ani până la nouă ani, Fecioara Maria s-a aflat la Templu.
 
În popor se spune că în această zi vor fi ascultate cu precădere rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, dar şi ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară.
 
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă spre meleagurile calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul începe să simtă tot mai mult.
 
Tradiţia mai spune că cei care mănâncă gătit la foc în această zi se pot îmbolnăvi, în schimb se aprinde candela în dreptul icoanei Maicii Domnului şi se lasă să ardă toată ziua.
 
Dacă în această zi de sărbătoare plouă, este un semn care prevesteşte o toamnă ploioasă şi friguroasă. Se crede, de asemenea, că între sărbătorile celor două Marii nu cade bruma.
 
Este ziua în care se dă drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor, se jupoaie coaja ulmilor şi se dă startul târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă.
 
Ziua care precedă această sărbătoare şi cea care urmează sărbătorii, adică zilele de 20 şi 22 septembrie, sunt considerate la rândul lor „zile sacre”, în tradiţia populară fiind cunoscute sub denumirea de „cercurile Sfintei Marii”.