De fiecare dată când cunoaștem oameni din afara țării începem discursul nostru cu „Suntem o țară mică…”. Da, suntem o țară mică, dar din ce în ce mai diversă în curente, în oameni care încearcă să-și realizeze visuri aici și nu în altă parte, în opinii și stiluri de viață. Cu ajutorul suportului financiar extern, avem chiar și mici campanii de promovare a talentelor autohtone, fie că vorbim de vinuri, sau de industria modei. Dacă aducem în discuție promovarea, atunci nu avem cum să nu menționăm jurnaliștii sau bloggerii. În următorul articol, o să vă prezentăm o discuție recentă cu Iuliana Mămăligă, una dintre pionerele jurnalismului de modă de la noi. N-am întrebat-o care sunt tendințele, culorile anului sau cu ce să ne asortăm poșeta. E o discuție sinceră dedicată scepticilor ca mine în ale modei și ale glamour-ului, celor care au stereotipul că acest domeniu este prea inutil și superficial pentru această „țară mică”.
Atunci când scrii despre ceva, e important să ai un context. Contextul, de această dată, e faptul că Iuliana a absolvit recent un curs online care i-a oferit certificare de a se numi jurnalist de modă. Cursul se numește „Management of Fashion and Luxury Industry” și este oferit de Universitatea Luigi Bocconi din Milano, Italia. Iuliana activează în domeniul jurnalismului de circa opt ani, iar actualmente, lucrează pentru revista autohtonă VipMagazin.
În continuare, pentru cei sceptici: Ce înseamnă să obții o certificare profesională fiind la mii de kilometri distanță
Și-a zis că va urma cursul respectiv acum 3 ani în urmă. „M-am apucat să îl susțin, dar mereu găseam scuze că nu am timp, așa că l-am abandonat. În vara lui 2016, în căpșorul acesta al meu s-a născut o idee, cea de a lansa o școală de jurnalism de modă. Foarte bine, dar ce îmi permite mie să o deschid? Ok, am studii de licență și master în jurnalism, dar cu fashionul cum rămâne? Aveam nevoie de o confirmare, ceva ca să mă apuc de toată treaba asta”, povestește Iuliana. În 2017 și-a zis în sfârșit că nu mai are nicio scuză așa că a urmat cele 6 module disponibile. Fiecare a cuprins lecții video și text, iar subiectele pe care le-a studiat au fost multiple, de la retail, licența în modă, studiul de caz a diverselor branduri, ce înseamnă lux și fashion și până la diferența dintre haute couture și alte curente. A susținut și teste, a respectat termene limite, a petrecut ore întregi în weekenduri studiind, învățând termeni noi, traducând (cursul a fost în engleză), dar până la urmă zice că „s-a descurcat”.
„Faptul că ai ajuns la un eveniment ce se cere fițos nu e neapărat o performanță de care să te mândrești”
Dacă vorbim despre jurnalism de modă, înseamnă că automat vorbim despre jurnalism specializat, iar așa cum știm cu toții, jurnalismul specializat înseamnă și public aparte. „Eu cred că publicul meu sunt femeile și aici nu mă axez pe o anumită categorie de vârstă. Oriunde în lume, urmașele Evei au fost „ispitite” de o haină, de un parfum, accesoriu sau pantofi. Majoritatea fetelor își doresc să interacționeze cu această lume a modei, a glamour-ului. Nu neg, sunt și din acestea care rămân reci la tot ce înseamnă modă, strălucire și ultimul strigăt al modei, iar eu nu pot decât să le respect decizia! Dar chiar și cea mai rebelă dintre fete care poartă non stop blugi rupți cu bocanci și un hanorac uzat petrece mult timp la cumpărături pentru a găsi ceea ce își dorește.”
Dar, dacă ar fi să-i răspundem Iulianei la faptul că în fiecare ființă feminină din această lume „zace” o mică fashionistă, i-am spune că brandurile, evenimentele mondene costă de obicei și nu sunt accesibile tuturor. „E adevărat, să ajungi la unele evenimente mondene de la noi chiar e dificil sau imposibil uneori. Recunosc, pentru mine nu există bariere să ajung unde mi-aș dori, dar în unele cazuri analizez dacă e ok să mă duc la o petrecere sau mai bine să stau acasă în pijama și să privesc desene animate. La o parte dintre acestea publicul vine foarte „kitchios” îmbrăcat, asortări de accesorii și ținute de ți se întoarce retina și la un moment dat mă întreb: parcă avem acces la informații, la Internet, la stiliști, oare e atât de greu să te îmbraci cu gust? Nu spun scump sau luxos, dar rafinat, cu stil. Faptul că ai ajuns la un eveniment ce se cere fițos nu e neapărat o performanță de care să te mândrești. Acționează natural, firesc, fii tu însuți! Am fost la evenimente ce se presupuneau a fi exclusivitatea în picioare, dar organizarea a fost cea mai proastă ever. De aici, concluziile și le face fiecare.”
Jurnalist de modă înseamnă: „dicționar de modă, săptămâni de modă, urmărirea noilor apariții, să mai continui?”
Certificatul primit în urma cursului i-a mângâiat orgoliul (râde): „Chiar dacă timp de patru ani scriam bine despre modă, cu documentări atent făcute, oricum, mă simțeam amatoare, neprofesionistă. Oricine putea să vină și să îmi reproșeze: „S-a găsit și asta mare fashion guru.” Acum, după o lună intensă de studiu, după trei teste migăloase, grele și cu termeni-limită am primit confirmarea că pot să mă învârt fără stres în bucătăria jurnalismului de modă. Acest certificat mi-a permis să fac un pas major pe care îl aveam în minte, cel de a susține un curs de jurnalism de modă, curs pe care iată, încep în curând să îl susțin în cadrul Academiei Prospera”. Pe lângă asta, săptămâna modei o ține, spre exemplu, mereu conectată la Instagram, urmărește noile apariții și pune un mare accent pe termeni și pe dicționarul de modă, care e destul de complicat, spune Iuliana.
„Noi nu avem jurnaliști de modă, nu avem jurnalism de modă”
„Și dacă avem, e un amatorism pur”, mai spune Iuliana. „Știi care e faza? Când stai în fața unui calculator conectat la Internet și faci o recenzie de modă, nu poți să te consideri jurnalist în acest domeniu. Ai toată informația la picioarele tale. Dar, hai să facem un exercițiu de imaginație: ești invitatul unei emisiuni de fashion (să zicem) și trebuie să faci analiza unei colecții pe care o vezi prima dată. Ce faci atunci? Cauți cu disperare pe Internet? Nu, scumpete! Îți aduni toți neuronii tăi fashioniști și arăți ce poți. Eu încă mai învăț terminologie, chestii din astea specifice, e multă bătaie de cap. Pe de altă parte, avem fashion bloggeri în Republica Moldova. Nu mă apuc să compar cu ce se petrece peste hotare în această sferă, dar fetele sunt bravo pentru că majoritatea bloggerilor de modă de la noi sunt fete.”
Și dacă și voi v-ați întrebat ca și mine ce rol are acest tip de modă într-o societate, Iuliana ne ajută să combatem stereotipurile legate de superficialitate, acolo unde ele există bineînțeles. „Eu cred rolul acestui tip de media este unul educativ. Mereu am spus că fiecare se îmbracă după bunul plac, fiecare decide pentru el ce să poarte, cum să poarte. Dar, asumă-ți ceea ce porți. Dacă vei fi lăudat sau blamat pentru look-ul tău, e doar responsabilitatea ta. Vreau să învăț lumea să nu să se conducă după tendințe, după ultimul răcnet în modă”, mai spune tânăra.
„Cea mai mare greșeală e să ții pasul cu moda”
„Marea noastră nenorocire sunt așa numiții influenceri care apar peste noapte, plus o parte dintre vedetele care sunt urmărite cu sfințenie de milioane de fani. Din păcate banii câștigă mai mereu. Un exemplu care îmi vine în minte e clanul Kardashian pentru care am o anumită reticență, dar în același timp, obiectiv vorbind, nu am de ce să îi acuz. Mai rău de noi, jurnaliștii, care promovăm așa genuri de persoane. E, mă întorc la ei. Dacă una dintre surori a început a purta colanți din plasă, jumătate de planetă va purta, dar asta nu înseamnă că e etic, frumos și de bun simț. Sau, dacă nu mai știu ce vedetuță va apărea pe Instagram cu șapte rânduri de cercei în nas, asta nu înseamnă că e must have pentru acest sezon. Mai dureros e că marele case de modă se adaptează la aceste tendințe care vând. Cei de la Prada, de exemplu, promovau cu înverșunare sezonul trecut pantofii și șlapii cu puf. Evident, vânzările au curs gârlă. De ce? Pentru că Prada e un zeu al modei la nivel mondial și toată lumea i se închină. E ca și cum ai spune: „Mmm, păi dacă ditamai brandu’ promovează pufoșeniile astea, deci trebuie să îl urmăm”. Poartă ceea ce îți place și corespunde corpului și personalității tale, nu umbla după turmă.”
De ce ar cumpăra cineva din afara țării hainele noastre
„Pentru calitatea produselor”, crede Iuliana. „Am pățit cazuri când cumpăram de la retaileri de peste hotare, iar la prima spălare făceam din haină cârpă de podele. Nu zic, am avut și la noi așa cazuri când procuram tricouri și peste trei spălări se lărgeau rău de tot. Fiecare cu păcatele lor, și ai noștri, și ai lor. Dar, atunci când cumpăr chestii realizate la noi în țară îmi crește inima de bucurie. Banii aceștia merg la achitări de salarii, deschiderea unor locuri de muncă, se plătesc impozite și cel mai important e că poți găsi lucruri frumoase și în Moldova”, spune tânăra jurnalistă.
În viziunea ei, comunitatea designerilor autohtoni este una mică, dar solidă. Colecțiile au evoluat de la an la an, iar designul acestora devine din ce în ce mai plăcut ochiului. „Nu văd concurență între ei. Campanii mari de promovare? Nu aș spune așa. Mai bine aș menționa că lansează campanii mici de promovare, dar foarte frumoase. Am câteva branduri pe care le ador atât la nivel de ținute create, cât și imaginile pe care le realizează pentru aparițiile în presă și nu doar.”
„Nu am văzut în presă măcar un articol în care să fie criticată o colecție”
Despre moda autohtonă, Iuliana spune că sunt multe branduri de modă de la noi din țară care s-au oprit în timp și nu evoluează, ori copiază de la creatorii de peste hotare, iar altele, din contra, au progresat masiv și se lansează peste hotare. „Creatorii noștri nu acceptă criticile, indiferent că sunt acide sau diplomate. Suntem o țară mică în care fiecare se cunoaște cu fiecare, ne amenințăm și ne blocăm pe Facebook pentru simplul motiv că nu ne place părerea cuiva. La câte prezentări de modă am asistat nu am văzut în presă măcar un articol în care să fie criticată o colecție, nu să fie distrusă, dar argumentată. Este imposibil ca toți creatorii noștri să aibă haine care să placă tuturor.”
În țara aceasta suntem oarecum dependenți unul de altul, crede jurnalista, care mai spune că sensibilitatea aceasta bolnăvicioasă nu aduce nimic bun. „Dacă eu spun că noi în Republica Moldova nu aveam haute couture, înseamnă că așa este, pentru că am studiat ce înseamnă acest curent și care sunt criteriile de stabilire a unei case de modă de acest tip, iar cei care cred că fac un asemenea stil, greșesc. Pot spune că ei au tot dreptul să tindă spre a se numi creatori de haute couture, dar până la un așa titlu e mult de muncă. În rest, până a numi ceea ce avem noi în Moldova „modă”, avem de tras în plug mult și bine. Le doresc succes creatorilor noștri și să se oprească din văicăreli. Inspirație multă și clienți mulțumiți.”
