Nava de 2,5 tone, lansată în 1997 şi care a început să exploreze marea planetă gazoasă şi 19 dintre lunile sale în 2004, ar urma să piardă contactul cu Terra la două minute după începerea imersiunii sale, la o viteză de 113.000 km/h. Zece dintre instrumentele sale vor funcţiona până în ultimul moment, inclusiv spectrometrul pentru analizarea atmosferei.

Sonda va transmite date în timpul coborârii sale, ceea ce este fără precedent pentru Saturn, potrivit oamenilor de ştiinţă. Aceste informaţii ar trebui să ajute la înţelegerea formării şi evoluţiei planetei gazoase.

Alte instrumente au realizat joi observaţii ale aurorelor boreale şi ale vârtejurilor de vânt de la polii lui Saturn.

Cassini îşi va începe coborârea la 07:14 GMT şi va intra puţin mai târziu în atmosfera lui Saturn, la o altitudine de aproximativ 1.915 km. Semnalul acestei manevre va fi primit de Jet Propulsion Laboratory (JPL) din Pasadena, California, responsabil de această misiune, la ora 08:37 GMT, adică 83 minute mai târziu, timpul necesar undelor radio pentru a ajunge la centrul de control.Cu antenele sale orientate către Pământ, Cassini va intra în atmosfera saturniană la 10:31 GMT, fapt ceva fi confirmat la 11:54 GMT. Un minut mai târziu, când se va afla la 1.510 kilometri deasupra stratului noros, comunicaţiile se vor opri şi curând Cassini se va dezintegra. Acest ultim semnal ar trebui să fie captat la 11:55 GMT.

Deasupra stratului de nori, atmosfera este foarte fină, "echivalentul locului unde se află Staţia Spaţială Internaţională (ISS)'', la 400 de kilometri de Pământ, a explicat miercuri presei Earl Maize, managerul proiectului Cassini. Dar, având în vedere viteza, va fi suficientă frecarea chiar şi numai cu câteva molecule atmosferice pentru a dezintegra nava, şi acest lucra se va întâmpla în mai puţin de două minute, a prezis el, cu o mică strângere de inimă.

"Sfârşitul lui Cassini va fi un moment miraculos ... cel al unei misiuni incredibile", de treisprezece ani, a spus el anterior."Descoperirile făcute se numără printre cele mai uimitoare în ştiinţa planetară", a declarat în aceeaşi zi Linda Spilker, principalul cercetător al misiunii.

Cu aproape 300 de orbite în jurul lui Saturn, sonda a descoperit în special mări de metan lichid pe Titan, cel mai mare satelit al său natural, şi un vast ocean de apă sărată sub suprafaţa de gheaţă a Enceladus, un mic satelit saturnian.

De asemenea, datele colectate de spectrometrul lui Cassini în timpul traversării unui nor de abur la polul sud al Enceladus au evidenţiat prezenţa hidrogenului. Acest hidrogen este semnătura unei activităţi hidrotermale favorabile vieţii, au concluzionat oamenii de ştiinţă când au anunţat această descoperire importantă în luna aprilie.

"Această lume oceanică a lui Enceladus ne-a schimbat într-adevăr abordarea în căutarea vieţii în altă parte a sistemului nostru solar şi dincolo de el", a subliniat Spilker.

Cassini a iniţiat în aprilie o serie de douăzeci şi două de orbite, ceea ce va duce la distrugerea sa vineri. Nava s-a apropiat apoi de Titan pentru a profita de împingerea gravitaţională a acelei luni şi a coborî sub inelele lui Saturn pentru a zbura pe deasupra stratului noros al planetei. Cassini a explorat astfel pentru prima dată acest spaţiu gol de 2.700 de kilometri.

"Grăbind intrarea sondei Cassini în atmosfera lui Saturn se evită orice risc ca nava să se prăbuşească pe unul dintre sateliţi unde ar putea exista viaţă, cum ar fi Enceladus, protejându-i de orice contaminare'', a explicat Earl Maize.

NASA a făcut acelaşi lucru cu naveta Galileo în 2003, pe care a lansat-o în atmosfera lui Jupiter pentru a cruţa luna acestei planete Europa, dotată şi ea cu un vast ocean de apă sărată sub un strat gros de gheaţă unde ar putea exista viaţă.

Proiectul Cassini este o colaborare între NASA, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi Agenţia Spaţială Italiană, ultimele două construind mica sonda Huygens transportată de Cassini până în decembrie 2004, pentru a explora satelitul Titan.

Misiunea Cassini-Huygens a costat 3,9 miliarde de dolari, dintre care cel puţin 2,5 miliarde dolari asigurate de Statele Unite, în timp ce ESA şi agenţia italiană au finanţat restul.