Este vorba despre o adresă trimisă în 18 iunie 1990 prin care comandantul Serviciilor Armatei, general-maior Ioniţă Botoş, îi solicită prim-adjunctului ministrului Apărării Naţionale, generalul Vasile Ionel, să aprobe darea la scădere a unor cantităţi de alimente şi obiecte de igienă oferite civililor care "au participat la restabilirea ordinei şi liniştei în capitala ţării" între 14 şi 17 iunie 1990.

Potrivit adresei, în perioada menţionată, MApN a asigurat, din fonduri publice, hrana minerilor veniţi din Valea Jiului să "cureţe" Piaţa Universităţii: aceştia au primit conserve de carne, cârnaţi, slănină, unt, ouă, biscuiţi şi alte alimente.

În plus, MApN le-a distribuit sute de perechi de salopete, bocanci, chiloţi şi ciorapi, precum şi produse de igienă personală. Cheltuielile Ministerului s-au ridicat la valoarea totală de 866.000 de lei.
 

Adresa a fost înregistrată la cabinetul prim-adjunctului ministrului în data de 19 iunie 1990.

Mineriada din 14-15 iunie 1990 a reprezentat finalul însângerat al marii manifestaţii anticomuniste şi anti-FSN care s-a desfăşurat timp de 52 de zile în Piaţa Universităţii din Capitală.

În decembrie 1989, puterea fusese preluată de Frontul Salvării Naţionale (FSN), o formaţiune despre care liderul său, Ion Iliescu, a susţinut că este o "emanaţie" a Revoluţiei, menită doar să asigure tranziţia. Cu toate acestea, FSN s-a transformat în partid politic după numai câteva luni.

Această minciună a stârnit revoltă în Capitală şi în marile oraşe ale ţării. Protestatarii solicitau aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care prevedea o lustraţie, şi anume ca activiştii regimului comunist şi ofiţerii Securităţii să nu aibă dreptul de a ocupa funcţii publice timp de 12 ani.

Ion Iliescu i-a numit "golani" pe protestatarii din Piaţa Universităţii, iar TVR, unicul post naţional de televiziune la acea vreme, îi prezenta ca fiind elemente duşmănoase.

După victoria zdrobitoare a FSN şi a lui Ion Iliescu la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 20 mai 1990, manifestaţia din Piaţa Universităţii şi-a pierdut energia şi s-a stins de la o zi la alta.

Ultimii protestatari rămaşi în Piaţă au fost evacuaţi în dimineaţa zilei de 13 iunie. În urma acestei intervenţii, miile de bucureşteni revoltaţi s-au ciocnit cu forţele de ordine. Puterea a folosit violenţele din stradă ca pretext pentru a înăbuşi opoziţia: autobuze ale Poliţiei au fost incendiate intenţionat, iar preşedintele Iliescu a vorbit despre o "rebeliune legionară".

În dimineaţa zilei următoare, mii de mineri duşi cu trenurile din Valea Jiului au instaurat teroarea în centrul Capitalei, ajutaţi de securişti deghizaţi în civili şi de muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB). Detalii despre acele zile puteţi citi aici şi aici.

Una dintre lozincile cutremurătoare ale acelor ore a fost "Noi muncim, nu gândim!".

Pretextând că veniseră din proprie iniţiativă pentru a restabili ordinea publică, minerii au ocupat Piaţa Universităţii, au devastat sediile partidelor istorice şi au bătut cu cruzime, la întâmplare, trecători care aveau "semnalmente" de intelectual: barbă, ochelari sau plete.

Ce spune documentul declasificat

Adresa internă a MApN din 18 iunie 1990 a fost desecretizată printr-o Hotărâre de Guvern (566/4 august 2017), semnată de premierul Mihai Tudose şi de ministrul Apărării Naţionale Adrian Ţuţuianu.

Documentul consemnează cantităţile de alimente şi produsele de igienă oferite muncitorilor şi minerilor care au participat la înăbuşirea protestelor din iunie 1990.

"Potrivit dispoziţiilor primite din partea Guvernului României în perioada 14-19 iunie 1990, Ministrul Apărării Naţionale a asigurat hrănirea unor forţe civile ce au participat la restabilirea ordinei şi liniştei în capitala ţării. În acest scop, au fost distribuite şi consumate cantităţile de produse specificate în Anexa nr. 1", consemnează comandantul Serviciilor Armatei.

Anexa 1, care face parte dintre filele declasificate, arată că minerii au primit, între altele, 5.484 de pâini, 4.200 de conserve cu carne de vită şi tot atâtea cu carne de porc, dar şi 57 de kilograme de cârnăciori olteneşti.

Din documentul declasificat reiese că, în iunie 1990, conducerea Serviciilor Armatei s-a gândit şi la nevoile neprevăzute ale civililor duşi în Capitală.
Potrivit Anexei 2, acestora le-au fost distribuite materiale de echipament şi de igienă personală, printre care peste 1400 de perechi de ciorapi, 950 de perechi de chiloţi sau 750 de periuţe de dinţi.

Cine erau semnatarul şi destinatarul adresei

Semnatarul documentului, comandantul Serviciilor Armatei, era general-maior Ioniţă Botoş. Acesta a fost unchiul generalului Ilie Botoş (52 de ani), procuror general al României între 2003 şi 2006, actualmente director general adjunct al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.

Destinatarul adresei era prim-adjunctul ministrului Apărării Naţionale, generalul Vasile Ionel.

Şcolit la Academia de Artilerie şi Rachete de la Moscova între 1949 şi 1954, Vasile Ionel (foto) a ajuns şef al Direcţiei de Înzestrare a Armatei, funcţie ocupată timp de 17 ani, din 1963 în 1980.

În 1980, pe baza unui dosar întocmit de Direcţia de Contrainformaţii Militare a Securităţii, Nicolae Ceauşescu l-a trecut pe Vasile Ionel în rezervă, pe motiv că era agent sovietic.

La câteva zile după Revoluţie, Vasile Ionel a fost numit şef al Marelui Stat Major al Armatei, calitate în care a cumulat şi funcţia de prim-adjunct al ministrului Apărării. La 1 mai 1991, Ion Iliescu l-a numit şef al Administraţiei Prezidenţiale, poziţie pe care a deţinut-o până în 1994.

În mărturia sa din dosarul mineriadei, consemnată de ziarul România liberă, Vasile Ionel (care a murit în 2005) susţinea că i-ar fi cerut preşedintelui Ion Iliescu "să nu implice Armata în această acţiune de restabilire a ordinii în Piaţa Universităţii, deoarece legea interzice acest lucru, iar Ministerul de Interne are efective suficiente, de peste 11.000 de militari".

Într-un interviu difuzat de B1 TV, generalul Victor Atanasie Stănculescu, care era ministru al Apărării în iunie 1990, spunea că este foarte probabil ca Vasile Ionel să fi fost adevăratul şef al reţelei KGB-GRU în România.

"Cei 27 de ani nu au făcut decât să păstreze o stare de confuzie"

Cu ajutorul profesorului universitar de economie Bogdan Glăvan, am actualizat suma de 860.000 de lei cheltuită de MApN în iunie '90 pentru a hrăni şi echipa "forţele de ordine civile".

Astfel, în banii de azi, valoarea ar fi de aproximativ 670.000 de euro.

Documentul desecretizat de MApN mai arată că alocarea acestor resurse s-a făcut "potrivit dispoziţiilor Guvernului". În vara lui 1990, prim-ministru era Petre Roman. De-a lungul acestor ani, şi el a negat că ar avea vreo culpă legată de mineriada din iunie 1990.

În 1992, Petre Roman a câştigat alegerile pentru conducerea FSN, ceea ce i-a determinat pe Ion Iliescu şi pe susţinătorii săi, "aripa dură" a partidului, să se desprindă într-o nouă formaţiune: Frontul Democrat al Salvării Naţionale (FDSN).

După numai câteva luni, Iliescu şi FDSN au câştigat alegerile prezidenţiale şi, respectiv parlamentare din acel an. Ulterior, FDSN avea să fie redenumit Partidul Democraţiei Sociale din România, iar astăzi îl cunoaştem ca Partidul Social-Democrat − PSD.

Sub conducerea lui Petre Roman şi în urma unor fuziuni cu tot felul de partide mai mici, FSN a ajuns să se numească Partidul Democrat − predecesorul fostului PDL, care a fuzionat cu PNL în 2014.

Istoricul Cosmin Budeancă, de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a explicat pentru PressOne că secretizarea unor documente precum adresa prezentată mai sus a dus la menţinerea unei stări de confuzie în societatea românească.

"Declasificarea (desecretizarea) unor astfel de documente este importantă în contextul audierilor privind mineriada din iunie 1990. Apreciez că astfel de demersuri ar fi trebuit să se facă mai demult, şi că unele similare, care să permită accesul şi la alte documente clasificate, ar fi mai mult decât necesare, atât pentru procurorii care sunt implicaţi în anchetă, cât şi pentru opinia publică, interesată să afle ce s-a întâmplat atunci.

Din păcate, cei 27 de ani care au trecut de la evenimentele din iunie 1990, şi în care astfel de documente au fost protejate, nu au făcut altceva decât să păstreze o stare de confuzie în societatea românească, de care au profitat unii dintre cei care au fost implicaţi direct în atunci.

Clarificarea unor astfel de momente traumatice din istoria noastră recentă (şi aici am în vedere şi perioada comunistă, nu doar pe cea de după 1990) ne-ar ajuta pe toţi să înţelegem mai uşor realităţile din prezent", a declarat Cosmin Budeancă pentru PressOne. "Autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării".

Oficial, mineriada din 13-15 iunie s-a soldat cu 7 morţi, peste 700 de răniţi şi circa 3.500 de oameni bătuţi. Asociaţia Victimelor Mineriadelor susţine însă că numărul morţilor din cele trei zile ar fi de 188.

Dosarul mineriadei din iunie 1990 a ajuns în instanţă abia în acest an. Timp de 28 de ani, majoritatea liderilor politici de atunci au negat orice implicare a instituţiilor statului în aducerea minerilor şi în violenţele de stradă.

Printre persoanele trimise în judecată cu acuzaţia de crimă împotriva umanităţii se numără preşedintele Ion Iliescu, premierul de atunci, Petre Roman, primul director al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, şi fostul lider al minerilor Miron Cozma.

Articol preluat de pe PressOne.ro