Litiul, utilizat de ani în şir în producţia medicamentelor administrate pentru tratarea depresiei şi a tulburării bipolare este un element chimic prezent în mod natural în apa potabilă din Danemarca, însă nivelurile variază în funcţie de locaţie.

Echipa de cercetători a comparat cantitatea de litiu estimată în apa potabilă din 275 de oraşe cu ratele demenţei, inclusiv a bolii Alzheimer, din respectivele zone.

Locuitorii care fuseseră diagnosticaţi cu demenţă între anii 1995 şi 2013 consumau niveluri mai mici de litiu în comparaţie cu persoanele care aveau un nivel mai mare al acestui element în apa potabilă. Însă, a fost observat un nivel mediu de consum asociat unui risc de demenţă crescut sau neschimbat.

În comparaţie cu persoanele a căror apă potabilă conţinea între 2 şi 5 micrograme de litiu pe litru, nivel care a servit drept referinţă, rata de demenţă a fost cu 22% mai mare atunci când apa avea o concentraţie de 5 până la 10 micrograme.

Nivelurile între 10,1 până la 15 micrograme nu au avut niciun efect asupra acestui risc.

Însă, în cazul nivelurilor între 15,1 şi 27 micrograme pe litru riscul de demenţă a părut să scadă cu 17% în comparaţie cu zonele în care nivelurile au fost între 2 şi 5 micrograme.

Oamenii de ştiinţă care au realizat acest studiu, conduşi de dr. Lars Vedel Kessing de la Universitatea din Copenhaga, au atras atenţia că ''nu se poate exclude faptul că alţi factori neobservaţi, din mediul înconjurător sau din domeniul asistenţei sociale ar putea influenţa negativ asocierea dintre expunerea la litiu şi rata de demenţă''.