Micuţele luni Enceladus şi Dione, de un alb imaculat şi strălucitor, dar şi giganticul satelit Titan, cu atmosfera sa densă, portocalie, ar putea ascunde oceane subterane de apă în care ar putea exista viaţă, conform datelor colectate de misiunea Cassini, o colaborare între NASA, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi Agenţia Spaţială Italiană. În 1997, când a fost lansată această misiune, oamenii de ştiinţă ştiau de existenţa a 18 sateliţi naturali pe orbita lui Saturn, în timp ce prezenţa altor 13 era doar bănuită. În prezent, datorită acestei misiuni, numărul lunilor saturniene confirmate este de 53, iar alte 9 corpuri aflate pe orbita planetei sunt în curs de analiză. Datele obţinute de la sonda au dezvăluit existenţa a şapte luni complet necunoscute, întrucât ele nu sunt observabile direct de pe Pământ.

Acest elaborat sistem de sateliţi, asemănat de unii cu un minisistem solar, poate fi considerat un complex ceasornic al rezonanţelor gravitaţionale — aceşti sateliţi naturali îşi influenţează reciproc orbitele şi modifică în mod constant structura inelelor emblematice ale planetei sub al cărei imperiu gravitaţional se află. Saturn încălzeşte prin forţa sa de atracţie o parte din sateliţii ce o înconjoară, generând condiţii pentru apariţia vieţii în subsolul acestor corpuri.

Primele indicii că ar putea exista ceva extraordinar sub calota glaciară de la suprafaţa lui Enceladus provin de la survolul sondei Voyager 2 (aparţinând NASA) din 1981. Aparatele lui Voyager 2 au surprins un satelit remarcabil de strălucitor şi cu o suprafaţă neobişnuit de netedă, cu relativ puţine cratere de impact. Micuţul satelit, cu un diametru de doar 505 kilometri, s-a dovedit a fi "Albă-ca-Zăpada" Sistemului Solar, sau pur şi simplu cel mai alb şi mai strălucitor obiect fără lumină proprie din Sistemul Solar.