După ce a aprobat concesionarea pentru 49 de ani a dreptului de desfăşurare a lucrărilor de explorare geologică a hidrocarburilor pe teritoriul Republicii Moldova, cu ulterioara lor exploatare, Ministerul Mediului a venit la finele anului trecut cu un nou proiect.
Este vorba de o Lege a Petrolului, documentul fiind în prezent la etapa de avizare finală. Proiectul a atras atenția atât prin statutul ”excepțional”, cât și datorită unor prevederi normative nereușite.
În Nota Informativă se spune că Proiectul de Lege ”prevede stabilirea cadrului juridic privind cercetarea şi exploatarea substanţelor minerale combustibile – hidrocarburi (petrol şi gaze naturale)”.
Argumentul principal este că Strategia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 prevede efectuarea lucrărilor de prospecțiune în perioada 2017-2018 pentru a identifica capacitățile și rezervele de petrol și gaze naturale ale țării și, astfel, aceste acțiuni necesită un cadrul juridic prin care să fie reglementate.
Proiectul prevede reglementarea de către stat a prospecțiunilor petroliere, modul de transmitere în folosință a terenurilor pe care se efectuează operațiunile, aspectele tranzitului și transportului magistral de petrol, cerințele generale de siguranță în domeniul reglementării tehnice a petrolului, precum și măsuri de protecția a mediului și de concesionare a activităților petroliere.
O lege superioară altor acte legislative
Primul lucru curios este că lucrările de prospecțiune și extragere nu sunt activități noi pentru Republica Moldova – ele au avut loc și în perioada sovietică, și după declararea independenței – însă până nu demult nu au existat suficiente temeiuri pentru elaborarea unei legislații distincte în acest domeniu.
Deși autorul Proiectului enunță necesitatea unei Legi a Petrolului prin perspectiva lucrărilor de prospecțiune și exploatare, cât și în contextul Strategiei Energetice a țării, acesta evită să explice de ce concesiune petrolieră se atribuie în conformitate cu Legea Petrolului și deci acționează prin derogare de la legislația privind parteneriatul public-privat și concesiuni (de reținut că cazul Republicii Moldova nu poate fi echivalat cu cel al României în ceea ce privește rezervele și amploarea exploatațiilor de hidrocarburi).
Mai mult, Ministerul Mediului mai introduce în proiect o normă neclară, ca să nu-i spunem ”stranie”. Aceasta prevede că, în caz de divergențe între prevederile Legii Petrolului și prevederile altor acte normative relevante în reglementarea operațiunilor petroliere, se va da prioritate prevederilor Legii Petrolului.
Această prevedere creează situații de coruptibilitate întrucât autorul din start poziționează Legea Petrolului drept una ”de excepție”, instituind un cadru juridic ambiguu și discreționar în aplicare. Excepționalitatea se bazează pe o tehnică legislativă defectuoasă, determinată de lipsa prezentării condițiilor privind necesitatea instituirii unui act de excepție (apropo, potrivit Legii nr.780 din 27.12.2001 privind actele legislative, actul legislativ de excepţie reglementează raporturile sociale generate de situaţii excepţionale), dar și lipsa stipulării efectului social și al locului Legii Petrolului în sistemul legislativ național.
Cu atât mai ambigue este situația cu cât, din luna mai 2017, în Parlament a fost înregistrat Proiectul Legii privind concesiunile de lucrări și servicii, care reglementează de facto regimul juridic aplicabil și normele de atribuire și executare a contractelor de concesiune. O altă relație prejudiciată între normele juridice ține de lipsa referinței prin derogarea Proiectului Legii Petrolului de la Codul Subsolului, care ”reglementează relaţiile miniere în vederea asigurării folosirii raţionale şi complexe a subsolului pentru satisfacerea necesarului de materie primă minerală şi altor necesităţi ale economiei naţionale […]”.
În așa fel, cadrul juridic ce reglementează domeniul concesiunii urmează a fi dezmembrat, iar concurența normelor de drept nu va întârzia să apară. Un exemplu elocvent este și faptul că, art. 7 din Proiectul de Lege (care indică competențele autorității din domeniu – Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale – AGRM) indică execuția, de către Agenție, a altor atribuții conform legislației în vigoare, fără a face trimitere expresă la Legea Petrolului, care se vrea a fi o lege cadru pentru domeniul petrolier.
Devieri legislative și de reglementare
Prevederile majore ale Proiectului de Lege denotă o permisivitate foarte largă (dacă nu eronată) în ceea ce ține de statutul și reglementarea activității concesionarului. Astfel, art. 10, art. 31 sau art. 37 stabilesc norme care contribuie la crearea unor fenomene manipulatorii și discreționare. Acestea prevăd, printre altele, că entitățile care au obținut dreptul de a realiza operațiuni petroliere în Republica Moldova trebuie să mențină o filială sau o sucursală cu sediul în țară, însă Proiectul nu prevede nici un prag minim de capital/active de care acestea să dispună pe perioada executării contractului de concesiune.
În aceeași ordine de idei, titularul contractului de concesiune poate transfera altei entități drepturile asumate, doar cu aprobarea prealabilă a autorității competente (Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale), și poate să se asocieze cu alte entități în ideea executării operațiunilor petroliere. În ambele cazuri, autoritatea competentă (nu Guvernul) va ”verifica” capacitatea tehnică și financiară a operatorilor, însă (surpriză) neavând criterii clar prestabilite. Mai mult, titularul concesiunii va garanta executarea lucrărilor printr-o scrisoare de garanție (!).
În așa fel, se diminuează importanța acordului de bază al concesionării și apar riscuri semnificative în consecvența aplicării normei, întrucât delegarea drepturilor de concesiune de la titular altor entități, dar și subcontractarea au aceleași efecte rezultative, însă sunt prost monitorizate și acordate în baza unor acorduri la nivel de Agenție de Stat, fără garanții sociale și economice.
Citiți în continuare pe europasscenter.wordprees.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
