Cercetarea detaliază o nouă metodă de localizare a litiului în sedimente din lacuri vulcanice. În prezent, mare parte din cantitatea de litiu, un metal alb-argintiu, provine din depozitele de pegmatite din Australia şi din saramuri aflate la altitudini mari în Chile.

Supervulcanii pot produce erupţii masive de sute şi chiar mii de kilometri cubi de magmă. În urma unei erupţii, pierderile masive de magmă duc la prăbuşirea pereţilor camerei magmatice, iar vulcanii apar ca nişte găuri imense, cunoscute sub numele de caldere vulcanice. De cele mai multe ori, aceste găuri se umplu cu apă şi formează un lac. De-a lungul a zeci de mii de ani, ploile şi izvoarele subterane eliberează litiul din depozitele vulcanice din străfunduri, acesta acumulându-se împreună cu sedimentele în apa din calderă.

Pentru descoperirea faptului că supervulcanii oferă cea mai bună sursă de litiu, echipa de oameni de ştiinţă condusă de Gail Mahood, profesor de ştiinţe geologice la Universitatea Stanford University, a analizat mostre provenind din zona mai multor supervulcani, majoritatea din Statele Unite. Cercetătorii au aflat astfel că micromineralele pot fi utilizate ca un indicator al concentraţiei iniţiale de litiu — spre exemplu, o mai mare abundenţă de rubidiu în sedimente semnalează prezenţa unei cantităţi mai mari de litiu, în timp ce concentraţiile ridicate de zirconiu indică mai puţin litiu.

''Ne putem folosi de conţinutul de zirconiu pentru a-l determina pe cel de litiu în aproximativ 100 de părţi la milion'', a declarat autorul principal al studiului, Thomas Benson, absolvent al universităţii amintite care a început să lucreze la această cercetare în 2012. ''Faptul că acum avem o modalitate mai accesibilă de a găsi mai multe din aceste depozite de litiu dovedeşte că această lucrare geologică fundamentală poate ajuta la rezolvarea unor probleme ale societăţii'', a adăugat el.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, căutarea litiului în zona supervulcanilor ar ajuta la diversificarea ofertei mondiale a acestui metal.

De la descoperirea sa în anii 1800, litiul a fost utilizat în special în tratamentele psihiatrice şi în producţia de arme nucleare. La începutul anilor 2000, acest metal a devenit principala componentă a acumulatorilor litiu-ion care oferă astăzi energia necesară dispozitivelor mobile, de la telefoane la laptopuri şi maşini electrice, precizează sursa citată.