Acest studiu de o amploare fără precedent, realizat pe circa 50 de ani, arată că creşterea şi revărsarea râurilor şi fluviilor se produce acum cu mai multe săptămâni în avans în vestul şi nord-estul bătrânului continent.

În Suedia, Finlanda şi în ţările baltice, creşterile intervin frecvent cu o lună mai devreme decât în anii 1960 şi 1970. Acest lucru se explică prin topirea mai timpurie a zăpezilor din cauza încălzirii climatice.

Echipa condusă de Günter Bloschl, director al Institutului de inginerie hidraulică şi de gestiune a resurselor de apă de la Universitatea de Tehnologie din Viena, a analizat datele adunate din peste 4.200 de staţii hidrometrice din 38 de ţări europene între 1960 şi 2010.

Membrii echipei au comparat şi nivelurile de precipitaţii, umiditatea solurilor şi creşterile de temperatură pentru a depista potenţialii declanşatori ai acestor schimbări în perioadele de creştere.

"Am examinat amplitudinea inundaţiilor în timpul acestor 50 de ani, dar şi perioada în care ele se produc în general în timpul anului (...) şi în ce măsură asta s-a schimbat între 1960 şi 2010", a precizat profesorul Bloschl în cadrul unei teleconferinţe.

"Rezultatele noastre scot în evidenţă existenţa unei semnături clare a schimbării climatice în observaţiile asupra creşterilor de nivel la scară europeană (...) Dar impactul diferă în diferite părţi ale continentului", a conchis el.

Schimbările cele mai importante s-au produs în Europa de Vest, de-a lungul coastei atlantice între Portugalia şi Anglia, unde jumătate dintre staţiile hidrometrice au înregistrat creşteri cu cel puţin 15 zile în avans.

Asta s-ar explica printr-o mai mare umiditate din sol, în timp ce în nord-estul Europei cauza ar fi topirea zăpezilor, care se produce acum chiar la începutul primăverii.

"Acest nou studiu sugerează că creşterea râurilor este sensibilă la climat la o scare mare în nord-vestul Europei şi obţine noi informaţii privind această schimbare din dinamica inundaţiilor", a afirmat Jamie Hannaford, om de ştiinţă în cadrul Centrului pentru ecologie şi hidrologie din Marea Britanie, unul dintre principalii coautori ai studiului.

"Trebuie să continuăm să supraveghem perioadele de creştere şi vârfurile, precum şi frecvenţa lor", a adăugat el.

Astfel de schimbări în sezonalitatea creşterilor pot afecta profund randamentele agricole, securitatea infrastructurilor şi producţia hidroelectrică, precum şi alimentarea cu apă, subliniază Louise Slater şi Robert Wilby, geograf şi respectiv profesor în hidrologie climatică la Universitatea Loughborough din Marea Britanie, într-un editorial din Science.

Inundaţiile provocate de fluviile şi râurile în creştere afectează un număr mai important de persoane în lume decât orice alt dezastru natural, cu pierderi anuale medii estimate la 104 miliarde de dolari.

Costurile ar urma să continue să crească pe măsură ce schimbarea climatică intensifică ciclul hidrologic, iar populaţia creşte în zonele inundabile.

Riscul creşterilor devastatoare ar putea creşte de 20 de ori până la finalul secolului al XXI-lea, ceea ce face ca o "ameliorare a informaţiilor şi estimărilor privind schimbarea sezonieră a inundaţiilor" să fie indispensabilă, avertizează oamenii de ştiinţă.