Secretul păstorului fericit

În 2016, în R. Moldova era înregistrat un număr de peste 500 de mii de pensionari. Mulţi dintre aceştia continuă să lucreze şi după pensionare, fie pentru a se întreţine, fie pentru a-şi ajuta familia. Sunt însă şi cazuri ieşite din tipar. Moş Fiduţă de mai bine de 20 de ani paşte oile, iar această condiţie e, după spusele lui, un fel de vacanţă la sanatoriu.

Fiodor Grinciuc sau Fiduţă, aşa cum îl cunosc sătenii, împlineşte la toamnă 90 de ani, dar asta nu-l împiedică să se trezească în fiecare dimineaţă la ora 5, să trebăluiască în jurul casei, să ia cei 25 de miei şi să-i ducă la păscut pe imaşurile satului. La ieşirea din Zăbriceni se întinde o livadă de cireşi şi vişini, la marginea căreia îl găsim pe eroul nostru pe la 19.00 seara. Ne povesteşte zâmbind că asta nu-i muncă, ci plăcere. „Altceva nu pot face, dar aici e ca la kurort, îi iarbă, frunză, curat, frumos. Zilnic le pasc pe imaş la livadă şi le adăp la iazul de lângă izvor”.

„Să paşti oile e ca la kurort”

Nu ştie dacă a moştenit dragostea pentru ovine de la tatăl său, care ţinea cândva până la 40 de oi, dar ştie sigur că îi plac anume oile. Mai greu ar fi dacă ar avea o vacă sau un viţel. „E mai mare problemă cu acelea, dar aiştia pasc liniştiţi, nu am de rănit, nu am nimic. Am avut şi vaci, da-i mare problemă, dacă are ce mânca – bine, dacă nu, trebuie să cauţi ce să-i pui în iesle. Iarna e şi mai greu”.

Pe lângă cei 25 de cârlani, moşul spune că mai are vreo 14 oi la stâna din localitatea vecină. „Din martie până la 10 mai, le ţin acasă, le mulg, fac brânză, caş, urdă, tot ce vrei. De la 10 mai le dau la stână. Iaca, mâine, feciorul se duce să le ducă mâncare la ciobeni”. Întreţinerea animalelor presupune mai multă muncă decât ar părea la prima vedere. „Pe lângă iarbă, facem urluială de soie, de grâu, cu popuşoi amestecată. Primăvara îi tundem, iarna le lăsăm lâna, să aibă căldură. Că altminteri îi frig, da’ dacă-i cu cojocul pe dânsul…” Totodată, face şi negoţ cu brânza de oi. Dacă la stână kilogramul de brânză costă 40 de lei, moş Fiduţă o vinde cu 50. „Am şi eu brânză de vândut, vreo 450 kg, nu prea sunt cumpărători. Cei care sunt, cumpără de aici, de prin sat. Cumpără 10-30 kg de brânză pentru iarnă. La Chişinău ştiu că-i mai scump, acolo tăt îi mai scump”.

Chiar dacă cererea pentru brânza de oi e constantă, moşul îşi aminteşte că, în tinereţea sa, erau alte valori. „Mai demult, brânza era preţuită, se vindea mai mult. Şi lâna se vindea. Femeile ţeseau. Acum nu cumpără nimeni lână. O tund şi şede acolo. Nimeni nu mai ţese”.

—Dar care-i secretul unui caş bun?

—Pui o bucăţică de cheag, cât o fasolică, şi închegi o căldare de lapte. Pe urmă îl baţi şi îl strângi cu lingura.

—Îi mai bun laptele de oaie decât cel de capră?

—Mult mai bun. Mulţi zic că de capră îi mai bun, da’ nu-i aşa. Cel mai bun lapte de animal îi de oaie. Mai este şi de bivoliţă, acela îi cel mai gras. Din 10 litri de lapte de oaie ies 3 kg de brânză, da’ din laptele de vacă dacă iese jumate de kilogram de smântână şi poate un kilogram de brânză. Dacă mănânci şi îţi place, îi lecuitor, dacă nu mănânci…

Şcoală, lucru şi dragostea de-o viaţă

Bătrânul povesteşte că, după absolvirea şcolii din sat, şi-a făcut stagiul practic timp de două luni la Bălţi, după care a muncit la ferma de vaci. După trei ani de muncă la fermă, au mai urmat 15 – la colhoz. Tot acolo a ajuns să fie brigadir. „Până în 1992, am lucrat la depozit, primeam pâinea (grâu, grăunţe), o curăţam. O parte o dădeam la oameni, altă parte rămânea pentru porcii de la fermă”. De când a ieşit la pensie, se dedică în totalitate animalelor de pe lângă casă. A muncit toată viaţa, a făcut o casă, cu sarai şi beci, a săpat o fântână. Acum, la bătrâneţe, cea mai mare bucurie a sa sunt cei trei nepoţi, şase strănepoţi, cârlanii şi berbecul Vasile, precum l-a botezat.

—Copiii nu vă îndeamnă să rămâneţi acasă să vă odihniţi?

—Se mai duc şi ei cu turma, dar eu nu pot sta acasă… Acolo, în câmp, cu oile, mă simt mai bine. Stau la umbră toată zîua, ba sub un copac, ba sub altul.

—Şi cum vindeţi cârlanul?

—Cu vreo mie.

—Pensia pe care o primiţi vă ajunge să trăiţi la sat?

—Ajunge, dacă ţinem păsări, dacă ţinem oi. Primesc 1400 de lei cu tot cu compensaţie. Trebuia mai mult. Atunci când am început să o primesc, pensia se socotea după venituri, atunci rubla era scumpă, de o rublă luai patru pâini. Aşa s-a socotit. Am două cote şi liderii ne dădeau grâu – 800 kg, popuşoi – 200 kg, răsărită. Îmi ajunge de mâncare.

Înţelepciune de la Moş Fiduţă

Moş Fiduţă ne convinge că secretul unei vieţi lungi este un mod de viaţă sănătos, fără alcool. „La toamnă, împlinesc 90 de ani, dar bat nu am fost în viaţa mea aşa cum alţii măsură drumurile în curmeziş. Am fost la nunţi, la cumătrii şi unde vrei am fost, şi am cununat şi am botezat, dar bat nu am fost”. Deşi ştie a face vin şi ţuică de casă, spune că nu a fost atras de băutură. „Iaca toată grădina am avut vie. Erau perje de jur împrejur. Lumea culegea, ducea la punct, făcea samagon, dar de băut nu mi-o plăcut să beu. Iaca aşa a cam trecut viaţa”.

Pe lângă încurajarea de a duce un mod de viaţă sănătos, păstorul îşi aminteşte că s-a căsătorit la doar 20 de ani şi a reuşit să fie fericit o viaţă cu aleasa inimii sale. „Aşa era atunci moda, şi fetele şi băieţii se însurau de tineri. Am trăit împreună cu soţia 68 de ani, o viaţă, nu aşa cum trăieşte lumea amu pe aici, pe la noi”. Tot el ne spune că cearta nu este un motiv să renunţi, să te desparţi, să pleci, respectul fiind cel mai important într-o relaţie. „Tare bine ne-am înţeles, câteodată ne-am mai sfădit, că atunci când omului nu-i ajung bani, zice că tu eşti de vină… De bătut, Doamne fereşte, nu am bătut-o, iaca lasă să spună şi mahalaua”.

În timp ce vorbim, trece un sătean, care îi spune ce pericol îi paşte pe cei care lasă turmele nesupravegheate pe deal.

—Am văzut că hultanul o luat un cârlan.

—Hultanul? O fost aşa cândva, lua cârlanul de pe imaş.

— O zis că stăpânul s-o pornit spre casă și o auzit că zbiară, când s-o dus să vadă ce-i, mielul se ține numa în curmei, să nu fost legat avea să îl ieie de tăt.
— Dap la altul, alt hultan. La televizor o spus că unul avea 15 oi și 13 i le-o luat întro noapte, numai două i-o rămas, cred că de aista cu două cioare i-o luat.
— I-o mai lăsat două.
— Era cu soviste, i-o mai lăsat ceva (râde).

Moş Fiduţă recunoaşte că şi el a avut de suferit cândva din cauza hoţilor. „Şi mie o încercat să-mi fure cu trei ani în urmă vreo două oi şi un berbec de acasă, din ocol. N-am mai aflat cine”.

În 2016, Biroul Naţional de Statistică anunţa că în R. Moldova sunt peste 500 de mii de pensionari. Pensia minimă în republică e de 961 de lei pentru angajaţii din toate ramurile economiei naţionale, inclusiv pentru cei din agricultură.

Liliana BOTNARIUC