[sondaj] La Athos, cu valizele de coniac

Ig. Dodon a plecat luni într-o nouă călătorie privată la Muntele Athos, afişându-şi plimbarea pe pagina personală de Facebook. Deşi, iniţial, nu şi-a anunţat intenţiile pentru această plecare la Sfântul Munte, ulterior, Dodon a semnat, sub o fotografie în care apare cu mai mulţi ortaci de ai săi din PSRM, că au plecat în Grecia „să ne rugăm pentru Moldova şi poporul ei”.

Dodon din nou la Athos. Ce ar avea de rezolvat pentru R. Moldova?

Tudor Botin, pictor

La Sfântul Munte au mai fost şi alţii, până la Dodon. Şi la Ierusalim, la fel. Au devenit alţii? S-au schimbat? S-a pocăit vreounul? A devenit mai bună viaţa noastră? Mai clară, mai sigură? Ei merg, se plimbă, pun fotografii în internet, să-i vadă lumea, şi se drept dau mari creştini. Farisei. Speculanţi. Părintele Vasile Petrache, Dumnezeu să-l ierte, avea o vorbă: „Dacă intră un câine în biserică, biserica nu se spurcă, dar nici câinele nu se sfinţeşte”. În Biblie avem scris: „dacă nu veți ridica din mijlocul vostru ceea ce este blestemat, eu nu voi mai fi cu voi” – zice Domnul Dumnezeu lui Israel. Şi acum, să ne întrebăm: dacă viaţa noastră e din grea în mai rea şi mai grea, nu cumva ne conduc blestemații? Da, ei merg la biserică, stau alături de mitropoliţi, îşi fac cruce, dar de avut, nu-l au pe Dumnezeu în suflet, că altfel s-ar lepăda de rele. E un blestem mai vechi. Încă în 1917, patriarhul Tihon al Rusiei a dat anatemă asupra bolșevicilor pentru antihrismul lor. Acest blestem nu a fost anulat nici până azi. Și faptul că suntem și azi conduși de persoane care poartă pecetea acelui blestem nu e vina lor, e vina noastră, a celor care îi cred, care îi aleg şi care se vor mințiți.

Maria Ciobanu, deputată

Este a patra sau a cincea plecare a lui Dodon la Muntele Athos de când e președinte. A rezolvat ceva? Ori s-a schimbat cumva? Plin de sine a fost şi rămâne, chiar dacă fudulia este unul din marile păcate. Faptul că a zis că merge să se roage, a fost o chestie mai mult formală pentru că, dacă l-a luat gura pe dinainte şi a zis că merge, trebuia să zică şi de ce merge. Vorbe. Nu a mers la rugăciune. Nu are Dodon cultura necesară pentru aşa ceva. Iar cultura funcţiei pe care o deţine – nici atât, altfel nu s-ar afişa la tot pasul cu poze şi evenimente de familie. Insistă, cu și fără ocazie, că vrea să-i semene lui Putin. Spuneți-mi, cât de des sau de mult îşi scoate în public Putin viaţa personală sau de familie? Nu o face. Pentru că e Putin, nu Dodon. Sunt oameni care se ridică până la un anumit nivel. El nu e capabil de mai mult. Degrabă va avea anul de când e preşedinte, dar nu a mai ajuns să se ridice la înălţimea funcţiei. El rămâne preşedintele PSRM. Şi la Athos tot cu ortacii săi de partid a plecat. E o chestie de PR şi de un nou sabantui cu gașca. Nimic mai mult.

Ştefan Sofronovici, cercetător ştiinţific, AŞM

Mie îmi este milă de lumea care s-ar putea să creadă că Dodon şi echipa sa de partid au mers, ca niște pelerini adevărați, să se roage pentru neam şi țară. Dar, pentru a merge cu rugă la Sfântul Munte, trebuie să postești, să îţi trudești trupul pentru a-ţi înălța sufletul. Nu cred că Dodon știe, cel puțin, despre acest lucru. De făcut nici atât. E o blasfemie aflarea lor pe Muntele Athos. Neamul românesc este unul dintre cele mai credincioase din lume, alături de polonezi şi indieni, și, cu toate astea, îmi este greu să cred că Dodon a mers să se roage „cu ai lui” pentru țară şi, cu atât mai mult, că ruga lor va fi primită… Nu cred că Dodon este un creștin adevărat, că este un pelerin adevărat şi că are în el inteligența şi tăria de a se ruga cu adevărat în faţa Sfintei Cruci pentru neam şi binele lui, după ce vrea să transnistrizeze Moldova și s-o dea pe mâna ruşilor. O face pe credinciosul, ca să mintă lumea. Lup în piele de oaie.

Virgil Mândâcanu, profesor universitar

Eu mi-aș dori să fie adevărat ceea ce zice Dodon, dar nu pot. Am văzut pozele pe care le-a afișat pe internet și ce lume „de partid” a plecat cu el, unii cu dosare penale pe ei, fotografiați în genunchi, ca și cum rugându-se la cer pentru Moldova. E o nebunie. Și o bătaie de joc de cele Sfinte. Credința în Dumnezeu și iubirea de țară nu se afișează, mai ales în halul în care o face el. E speculație. Nu a plecat Dodon la Athos să se roage pentru Moldova. Toată chestia asta îmi amintește de perioada sovietică în care „nacealnicii” noștri plecau la Moscova cu valizele pline de coniac ca să ”li se ierte păcatele”… Dodon, ca președinte, să-și facă treaba aici, acasă, că nu a făcut încă nimic, dar nu să se plimbe prin Grecia cu gașca și fotografii după el și s-o facă pe apostolii.