[sondaj] Ziarul de Gardă împlinește 13 ani

La 29 iulie, ZdG împlinește 13 ani de la lansare. Au fost ani în care în paginile ziarului au apărut sute de articole de investigații, au fost mediatizate mii de opinii, absolut diferite. În rubricile din ZdG a avut dreptul la cuvânt oricine a insistat să spună ceva.

Cum e viața din R. Moldova cu ZdG? Cum le e cititorilor cu noi? Cum se simt guvernările?

Nadejda Hriptievschi, avocată

R. Moldova a câștigat mult prin prezența ZdG pe piața mediatică. Este unul dintre puținele ziare care își exercită rolul pe care mass-media trebuie să îl aibă într-o societate: informează obiectiv cetățenii, aduce informație importantă și utilă, descoperă și arată publicului problemele care împiedică dezvoltarea țării, arată de unde avem sărăcie, dar arată și părțile frumoase ale vieții, fără a se limita doar la cei de acasă. Stă cu ochiul și pe cei plecați peste hotare. Scurt: ZdG contribuie la informarea corectă a oamenilor, care sunt și trebuie să fie cei mai importanți într-un stat care aspiră la un viitor. Pe de altă parte, nouă, cititorilor, ne este foarte bine având acest ziar, deoarece știm că putem găsi aici informație utilă și echidistantă. Este publicația care nu ne umple capul cu prostii. Aici găsim informații care, uneori, ne determină prioritățile din activitatea proprie. Guvernările corupte, însă, se simt mereu amenințate, deoarece știu că întreaga lor activitate este vegheată de un veritabil „câine de pază”.

Vitalie Călugăreanu, jurnalist DW

Atunci când primești la redacție mesaje sau scrisori de la amărâți, pe care ar trebui să le primească, de fapt, autoritățile plătite să facă dreptate, să lupte cu corupția, înseamnă că efortul sau sacrificiul de a rezista 13 ani nu a fost zadarnic. Nu e ușor să stai cu un covrig în mână și să „păzești” cârciumile de lux unde importanții zilei își împart sferele de influență, tu, jurnalist fiind, mulțumindu-te cu acel covrig, deoarece cu atât îți este răsplătit efortul de a sta la straja dreptății și a interesului public în această țară. Alții au ales, citez, „bunăstarea” și strivesc destine la comandă cu vârful pixului. În cei 13 ani de existență, voi, cei de la „Ziarul de Gardă”, ne-ați demonstrat că se poate trăi cu un covrig. Puțini am mai rămas! Burtoșii din cârciumă ies periodic afară, cu scobitoarea între dinți, și ne tot ademenesc colegii. În 2018, tentațiile vor crește. Miza este uriașă. Moldova are nevoie de voi așa cum ați fost și cum sunteți: curați, corecți, profesioniști, bătăioși și setoși de dreptate, pentru ca, prin voi, să cunoască adevărul măcar cei care îl caută. Poate că sună hazliu, dar și guvernanții (unii care v-ar închide chiar mâine) au nevoie de voi, pentru ca măcar de frică să fure mai puțin, să se teamă că vor apărea în gazetă.

Lilia Carasciuc, directoare TI-Moldova

ZdG este un proiect ziaristic, inițiat cu mult curaj și consecvență, proiect care, în timp, a crescut în unul național, transformând jurnalismul de investigații dintr-un fenomen răzlețit și sporadic în unul organizat și sistemic. În pofida deficiențelor cu care se confruntă presa scrisă din R. Moldova, în pofida tuturor riscurilor pe care și le asumă jurnalismul de investigație, ZdG a crescut câteva generații de jurnaliști profesioniști care reprezintă R. Moldova la nivel național și internațional. Nicio guvernare nu s-a simțit confortabil ori de câte ori deschidea prima pagină a acestui ziar sau intra pe pagina web a ZdG – totul datorită poziționării principiale și echidistante a jurnaliștilor de la această publicație. Pentru cititori, ZdG nu este o simplă sursă de informare despre cazuri concrete de corupție în sistemul public și privat – este o sursă de cultivare a intoleranței față de corupție, de creare a unei poziții civice, a unui patriotism veritabil. Cu un buget modest, ZdG a reușit sa vină și cu proiecte sociale și de mediu. Astfel de lucruri vin doar din inimă. Pentru noi, cei de la TI-Moldova, colegii de la ZdG mereu sunt un exemplu de curaj și o sursă de inspirație. Mulți ani plini de realizări le dorim colegilor de la ZdG!

Igor Guzun, scriitor

Cum o fi în Moldova de 13 ani cu „ZdG”, ați întrebat? Cu speranță. Cu bucurie. Doar că la acestea trebuie să adăugăm, mereu când este vorba despre Moldova, adverbul obligatoriu „încă”. Un ziar ajuns la vârsta de 13 ani poate da speranța că presa tipărită care întreabă și sapă, dar nu aplaudă întruna, nu a murit – încă – și crește cititori care ajung să citească și biblioteci. Iar bucuria e legată de faptul că aici există – încă – o echipă care continuă să-și facă munca într-un stil Old Fashioned, vintage, care îmi place și atunci când este vorba despre scris, și atunci când este vorba despre citit. Cu elemente din jurnalismul de epocă în care cifrele se verificau, iar oamenii erau întrebați și li se ascultau răspunsurile, cu poze mari care să vorbească uneori în locul cuvintelor și cu conținuturi despre ceva semnificativ, care nu se înscriu în tendințele moderne ale textelor despre nimic. Viață lungă, cu sens, „ZdG”!