Ce am văzut noi în ultima perioadă? Am văzut cum poate fi „fentat” un verdict cât se poate de clar al Comisiei de la Veneţia şi un avertisment direct al Uniunii Europene. Comisia de la Veneţia ne-a spus clar că schimbarea sistemului electoral e inoportună, iar Uniunea Europeană a condiţionat acordarea suportului de 100 mil. euro prin renunţarea la intenţia de schimbare a sistemului electoral. Guvernarea noastră a procedat exact invers, promovând insistent ideea că de fapt recomandările Comisiei de la Veneţia au fost respectate, iar în cazul UE nu a existat asemenea condiţionalitate, chiar dacă ea a fost reiterată ulterior de diverşi oficiali europeni. Adică, guvernarea „a luat act” de opinia partenerilor externi, a zâmbit, a făcut-o pe prostul şi a procedat aşa cum a vrut, spunând că de fapt s-a conformat punctelor de vedere venite din exterior. Aşa ceva numai în ţara proştilor din binecunoscuta poveste din copilărie putea fi posibil!
Ce am mai văzut? Dezbateri, scopul cărora nu a fost (aşa cum e în orice stat cu democraţie veritabilă) să identifice soluţii pentru anumite probleme concrete, ci să creeze ambalajul democratic pentru promovarea unor decizii deja luate (de către cei cu putere de decizie reală). Ce am mai văzut? Acţiuni publice şi proteste, care de fapt au compromis însăşi noţiunea de „proteste”, adică au fost organizate „administrativ”, oamenii au fost scoşi în stradă forţat, sub presiune şi sub ameninţarea că-şi pot pierde locul de muncă sau fiindu-le promise anumite beneficii (cel puţin, asta a spus opoziţia). Ce am mai văzut? Ample relatări în mass-media, care nu aveau scopul de a informa, ci de a „deforma” percepţia publică, de a dezinforma şi de a manipula. Ce am mai văzut? Poliţişti concentraţi într-un număr atât de mare de parcă nu era vorba de proteste, ci de minimum o revoluţie sau poliţişti care anterior au îndemnat oamenii să protesteze paşnic, dar singuri au participat la provocări şi destabilizări de situaţie (cel puţin, asta a spus opoziţia). Ce am mai văzut? Deputaţi care oficial au ridicat mâna pentru a promova „o idee bună pentru popor”, dar în realitate mâna lor era ridicată de „compromatul” care este pe ei, de dosarele ce le-au fost intentate din timp ca nu cumva să o ia razna la un moment dat.
Multe şi de toate am mai văzut noi, iar concluzia ce se impune este că parcă totul a fost bine, dar de fapt nimic nu a fost cum trebuie să fie într-un veritabil stat democratic, care a pornit pe calea integrării europene şi pentru care contează enorm poziţia partenerilor europeni. Parcă au fost şi dezbateri, şi proteste, şi ample relatări în mass-media despre „un subiect de interes sporit”, şi poliţişti declaraţi ataşaţi interesului public, şi dialog cu partenerii externi etc. Parcă toate au fost, dar de fapt nimic nu a fost. Parcă a fost ceva democratic, dar în realitate nu a fost. Aşa un fel de democraţie perversă. Nişte instrumente democratice compromise şi batjocorite. Şi impresia mea este că acesta e doar începutul. Bine aţi venit în democraţia perversă din Republica Moldova!
Jurnal.md
