Principală  —  Interviuri   —   „Nu văd sensul existenţei acestui…

„Nu văd sensul existenţei acestui stat. SRL-ul Republica Moldova este falimentar”

Interviu cu Dumitru Vicol, economist:

— Cum a fost să revii acum acasă?

— Sunt plecat de vreo 10 ani, dar revin acasă o dată la două luni, în ultimii doi ani cred că o dată pe lună, şi pot observa care sunt evoluţiile în toate domeniile, de la cel politic până la cel social. Vreau să spun că înainte eram mai optimist, iar acum, pe zi ce trece, devin tot mai pesimist, fiindcă nu văd acea ameliorare despre care vorbeşte actualul partid de la guvernare, nu văd acea stabilitate, nu văd acea creştere a pensiei, văd aceeaşi sărăcie. Nu prea sunt încântat şi nu prea mă motivează să mă întorc acasă.

Educație:
2014—2015 — London
School of Economics and Political Science, Marea Britanie
2011—2012 — École Normale Supérieure de Cachan & Panthéon-Sorbonne, Franța
2007—2010 — Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea Economie Mondială și Relații Economice Internaționale
Activitate:
Septembrie 2015—curent — UniCredit, economist și strategist, Londra, Marea Britanie
Iulie—August 2015 — Mizuho International, Tarife europene de comercializare, stagiar, Londra, Marea Britanie
Februarie 2014—August 2014 — Société Générale Private Banking – Strategist global, Paris, Franța
Ianuarie 2013—2014 — Lyxor Asset Management (Société Générale) – Strategist, Paris, Franța
Martie—August, 2012 — Crédit Agricole CIB – Strategist piața emergentă, stagiar, Paris, Franța2011—2012 — Președinte și fondator al asociației pentru studenți Jeunes Moldaves în Franța
2010—prezent — reprezentant al comunității diasporei. A implementat câteva proiecte în colaborare cu Guvernul R. Moldova

— Ce ar trebui să se întâmple ca să-ţi spui că e timpul să revii?

— Ar fi utopic să credem că ar trebui să revenim doar atunci când totul va fi bine, fiindcă noi, cei care am plecat, avem partea noastră de vină – ne-am dus şi i-am lăsat pe prietenii noştri să lupte singuri aici. Ar trebui să contribuim şi noi cu ce putem. Dar, probabil, din toată multitudinea asta de probleme pe care le avem, ar trebui să ne concentrăm pe corupţie. Personal, ca economist, cred că anume aceasta e problema noastră cea mai gravă. Ar trebui să ne unim forţele cu activiştii din diasporă, cu cei de acasă, să depistăm actele de corupţie, să le facem publice şi să luptăm cu acest fenomen. După asta, cred că putem reveni. Bineînţeles, îmi dau seama că nu putem spera la salarii de mii de euro, dar dacă ştiu că este un mediu bazat pe meritocraţie şi fără corupţie, atunci înţeleg că pot ajunge acolo unde îmi doresc.

— Cum se comportă societatea civilă din Marea Britanie în cazul în care sunt făcute publice de către mass-media, bunăoară, actele de corupţie? Ce ar avea de învăţat de la aceasta societatea civilă din R. Moldova?

— Cred că societăţile din statele democratice, cum ar fi Marea Britanie, nici nu mai au nevoie să iasă la protest ca să-l facă pe un demnitar corupt să-şi dea demisia. Dacă se publică şi se dovedeşte că cineva într-adevăr a luat mită sau a abuzat de putere, acesta îşi dă imediat demisia. Adică, s-a ajuns la acest nivel. Presupun că în cazul nostru ar trebui să fim mai activi, adică să ne cerem mai des drepturile, să vorbim mai des despre nedreptăţile care ni se întâmplă şi, nu în ultimul rând, să protestăm. Părerea mea e că unele proteste au fost deja compromise, dar acesta rămâne singurul act prin care putem lupta concertat împotriva lor. Când ies 1000 sau 10.000 de oameni protestul nu are aceeaşi pondere ca şi atunci când ar ieşi 100.000 sau un milion, raportat la ţara noastră. Dar, eu asta cred – ar trebui să continuăm să protestăm şi să facem publice actele de corupţie.

— Referitor la proteste. Sunt cei din diasporă, care au devenit foarte activi în ultima vreme, şi mai sunt oamenii de acasă, care ies în număr nu atât de mare la proteste. Ce i-ar motiva pe ei să iasă în stradă, atunci când sunt obosiţi de realitatea din acest stat?

— Cred că e vorba de curaj. Probabil, curajul ăsta ar trebui să-l transmitem şi noi. Avantajul de a fi peste hotare e că nu ai constrângeri financiare sau salariul tău nu vine de la un guvernant, de la un şef care e afiliat politic şi probabil că e datoria noastră să explicăm rudelor, prietenilor noştri de ce este important să acţioneze. Eu cred că aici chiar noi ar trebui să fim mai activi, să ne sunăm prietenii, buneii, rudele şi să îi chemăm la proteste, la vot etc.

— Din punct de vedere economic, spre ce ar putea să se orienteze R. Moldova pentru a-şi îmbunătăţi situaţia actuală?

— Chiar dacă eu aş veni cu o politică monetară şi aş deveni consilier de ministru, nu cred că politicile mele sau ale altor economişti ar avea un efect atâta timp cât avem un mediu corupt. De acolo începe problema. Ceea ce vreau să spun e că, chiar dacă implementezi o politică în care, să zicem, lupţi împotriva economiei tenebre, să zicem că acorzi facilităţi fiscale sau introduci unele regimuri online pentru a eradica economia tenebră, atâta timp cât rămân inspectorii fiscali, sau alţi inspectori, care sunt corupţi şi pot, într-o măsură oarecare, scoate sau scurge banii ăştia, sau să extragă unele beneficii materiale din salariat sau angajat, asta nu are niciun rost. Eu, ca economist, ar trebui să mă duc la un jurist să-l rog frumos să fie mai activ, să facă o justiţie eficientă. Eu chiar cred că şi economia, şi medicina, şi educaţia depind mult de acest fenomen al corupţiei.

— Deci, ar trebui ca totul să pornească de la justiţie?

— Sunt două şcoli mari de economie care leagă bunăstarea economică de corupţie. Astfel, ar trebui mai întâi eradicată corupţia pentru ca o ţară să devină mai bogată sau mai întâi o ţară trebuie să devină mai bogată pentru a eradica corupţia. Din păcate sau din fericire, sunt economişti care au devenit adepţi ai ambelor curente. Nu există un curent care să domine, contează mult contextul – la ce stat se raportează, ce fel de justiţie are acesta, ce fel de sistem de vot are. Eu nu am un răspuns la această dilemă. Părerea mea e că mai întâi ar trebui să luptăm cu corupţia pentru a îmbunătăţi starea economiei, alţi colegi de-ai mei ar spune probabil că ar trebui mai întâi să ridicăm nivelul de viaţă, ca să eradicăm corupţia. Deci, aceste lucruri sunt interdependente.

— Dacă ai face parte din guvernare, ce ai întreprinde pentru a creşte bunăstarea statului R. Moldova?

— Dacă aş fi adeptul şcolii care spune că mai întâi ar trebui să scăpăm de corupţie, probabil că aş fi tentat, ca economist sau manager financiar, oricare ar fi postul meu, să ofer beneficii financiare şi salarii decente pentru cei care lucrează în justiţie. Consider însă că e nevoie de o abordare de sistem. Bunăoară, nu poţi ridica salariile judecătorilor atâta timp cât procurorii au salarii mici. Am în vedere că întreg sistemul, de la inspectorul vamal până la judecător, aşadar, tot acest sistem care ţine de judiciar, ar trebui, pur şi simplu, susţinut. Nu cred că banii sunt o problemă pentru o reformă. Sunt bani de la Bruxelles sau din SUA, vreau să zic că ţara noastră este atât de mică, încât oricine ar putea susţine reformele. Suntem o ţară mică, cu un PIB mic, deci nu avem nevoie de atâtea milioane pentru a face o reformă. Am văzut exemplul României, unde au fost bani şi s-a făcut o abordare sistemică pentru justiţie. Eu, ca ministru al Economiei sau al Finanţelor, aş opta pentru alocarea mai multor bani din bugetul de stat pentru justiţie. Nu sunt jurist, dar citesc şi eu rapoarte şi văd că puţini sunt satisfăcuţi de reforma justiţiei din R. Moldova. Din câte înţeleg, există şi problema asta: s-au ridicat doar salariile unei părţi a sistemului judiciar, respectiv, există acest conflict intern, într-o măsură oarecare, fiindcă nu sunt apreciaţi toţi la acelaşi nivel. Unu. Doi, probabil nici aceste măriri de salariu nu sunt suficiente pentru ca ei să aibă demnitate, să nu se lase influenţaţi politic.

— Ce ar putea să facă tinerii ca să schimbe această stare de lucruri?

— Un tânăr care încă nu şi-a început cariera şi nu are un bagaj de care ar putea să se lege Procuratura şi alţii, cred că ar trebui să fie mai activ. Din moment ce există surse media care se ocupă de investigaţii şi este depistat un act de corupţie, un tânăr ar putea să-i vorbească bunicii, bunăoară, şi să-i demonstreze că un partid, pe care poate că ea îl votează, face asemenea lucruri. Prin energia lor, tinerii ar putea răspândi această informaţie. Eu continui să cred că într-o lume digitală, cel puţin R. Moldova merge pe calea digitalizării, informaţia este cea mai puternică armă. Nu cred că violenţa ar schimba ceva. Eu nu vreau să cred că oamenii sunt proşti, probabil sunt neinformaţi. Având acces la anumite surse de informaţie, ei se încadrează într-o paradigmă şi cred în aceasta. Astfel, tinerii care sunt conectaţi la mai multe surse ar putea contribui la schimbare.

— În ultimul timp şi diaspora a devenit mai activă. Ce-şi doreşte aceasta pentru sine şi pentru cei de acasă?

— Nu pot generaliza şi nu am mandatul să vorbesc pentru un milion de oameni. Nu prea am auzit ca diaspora să plângă sau să ceară anumite beneficii de la stat. Dar, dacă s-ar întoarce acasă, ar vrea nişte facilităţi fiscale, ar vrea să deschidă întreprinderi. Nu prea am auzit de alte cereri, în afară de acordul social care prevede ca pensia câştigată în Italia, bunăoară, să fie transferată în Moldova. Atât. În rest, nu am auzit să se ceară ceva de la guvern pentru diasporă. Cred că diaspora mai mult dă, decât cere înapoi. Unul dintre motive ar fi că noi, majoritatea, avem cetăţenia altor state, iar R. Moldova nu este un actor geopolitic important care ar putea să ne apere drepturile. Însă, încă o dată, în acest raport dintre ţară şi diasporă cred că balanţa înclină spre ultima, care mai mult oferă decât cere. Tot ce cere diaspora este să putem să votăm, să fim respectaţi, adică chestii legate de minima decenţă.

— În privinţa sistemului electoral, de curând Comisia de la Veneţia şi-a dat avizul şi susţine că o schimbare a sistemului de vot nu este tocmai lucrul de care acum are nevoie R. Moldova. Care crezi că va fi finalitatea în acest caz?

— Cred că guvernanţii sunt constrânşi, într-o anumită măsură, de asistenţa macrofinanciară să respecte recomandările. Eu, când citesc un document în care se spune „nu”, atunci asta e nu pentru mine. Nu înţeleg acest curent din R. Moldova care, atunci când primeşte un „nu”, îl interpretează ca pe un potenţial „da”. Cam astfel interpretează autorii proiectului de lege cu privire la sistemul mixt. Sper ca ei să fie destul de inteligenţi şi înţelepţi ca să respecte toate recomandările, deşi speranţa mea şi mai mare e să se renunţe la schimbarea sistemului electoral. Dacă nu vor respecta recomandările, nu vor primi asistenţa financiară. Dar vorba e că, în acest caz, nu vor suferi guvernanţii, că dacă sunt corupţi, au venituri bune. O parte din asistenţă e suport bugetar, asta înseamnă pensii şi salarii. Respectiv, ar suferi cineva dintre medici sau profesori, adică ar suferi bugetarii şi ţara.

— Ai spus într-un alt interviu că nu vezi sensul existenţei statului R. Moldova. De ce?

— Din prima, eu sunt unionist, însă unul foarte moderat, nu unul agresiv, ca să pledez pentru unire astfel încât să judec sau să ating sentimentele vorbitorilor de rusă, de exemplu. Eu tind să cred că şi vorbitorii de rusă ar putea fi convinşi că minoritatea rusă ar fi mult mai bine protejată într-o Românie întregită decât într-o R. Moldova actuală. Asta în primul rând. În al doilea rând, din moment ce timp de 25 de ani nu am reuşit să construim aici o democraţie, nu văd sensul existenţei statului R. Moldova. Noi nu avem nici o economie durabilă, lumea pleacă, avem un dezastru migraţional, sistemul de pensii degrabă explodează. Atunci când guvernanţii argumentează că suntem un stat relativ tânăr, eu nu cred în asta. Există state care au reuşit să facă ceva cam în aceeaşi perioadă. De exemplu, ţările din zona balcanică. Nu cred că argumentul că suntem un stat tânăr justifică starea în care ne aflăm. Deci, nu văd sensul. De ce să trăieşti într-o ţară mereu în sărăcie, dacă ai avea o şansă istorică să racordezi pensiile, salariile la un nivel cât de cât european? Oricum, tindem încolo. În perspectivă, ca economist, îmi dau seama cât de scump ar fi asta pentru România.

— Crezi că e o problemă că nu există o viziune clară şi comună în privinţa identităţii noastre? Anumiţi actori politici s-au şi folosit de anumite aspecte ale acestei probleme, inclusiv preşedintele.

— Da, cred că e o problemă că suntem un popor mixt. Nu prea avem şi o identitate naţională. Însă, văd printre prietenii mei vorbitori de rusă sau găgăuză o tendinţă pozitivă. Aşa s-a întâmplat că la offline-ul „Adoptă un vot” din Veneţia am făcut cunoştinţă cu nişte băieţi foarte frumoşi, vorbitori de găgăuză şi rusă, care au înţeles că SRL-ul R. Moldova este unul falimentat şi singura şansă e să mergi pe calea unirii. Ei acceptă asta, având argumente – minorităţile ar fi mai bine protejate, ar avea mai multe perspective, ar locui în aceeaşi R. Moldova, doar că în alte graniţe. Nu s-ar schimba atât de multe. Eu cred că există un mare potenţial în acea parte a populaţiei care e vorbitoare de rusă pentru a-i convinge de asta. În acest caz, nici nu e nevoie să ne declarăm toţi români, toţi ne dorim o viaţă mai bună, şi dacă asta e modalitatea prin care o putem avea, de ce nu? La offline, apropo, am văzut entuziasmul oamenilor şi am simţit o energie pozitivă, poate şi datorită faptului că acesta nu a fost organizat de un partid. M-am bucurat că am avut posibilitatea să comunic şi cu reprezentanţi ai minorităţilor, găgăuzi, ruşi, ucraineni, care au înţeles că suntem un stat falimentat, că tandemul PD-PSRM nu e ceea ce ne dorim, că integrarea europeană e singura noastră cale.

— Referitor la implicarea statului, a încercat acesta să contacteze cu diaspora, să se implice cumva în ceea ce faceţi?

— Există un birou care se numeşte Biroul pentru Relaţii cu Diaspora, care e responsabil de relaţia dintre guvern şi diasporă. Eu pot vorbi despre mine – până a veni PDM la guvernare şi a schimba şeful acestei instituţii, am avut o relaţie foarte fructuoasă cu ea. Când eşti reticent faţă de guvernare, această reticenţă se reflectă şi asupra instituţiei. Asta s-a văzut mai ales după Dosarul „Diaspora – R. Moldova”. Atunci a fost capacul, fiindcă în timpul procesului BRD a luat apă-n gură, nu ne-a apărat, guvernul şi-a aruncat opt reprezentanţi asupra celor doi avocaţi ai diasporei. Aşa am realizat că BRD nu reprezintă diaspora, BRD reprezintă guvernul.

— Pe când următorul offline?

— Următorul offline e programat pentru 18-20 august. Acum suntem în proces de căutare a unei locaţii. Evenimentul va avea loc la Chişinău. Atunci vrem să facem un raport, să vedem ce proiecte am reuşit să implementăm, iar pentru cele pe care nu am reuşit să le implementăm, să vedem care e termenul-limită. După, ne vom organiza în grupuri de lucru ca să identificăm următoarele proiecte. Partea bună e că sunt deja în jur de 30 de persoane implicate în proiecte, respectiv, la offline-ul din august ar fi bine să găsim încă 30 de persoane, astfel am avea o echipă constantă care ar livra proiecte. Poate, la un moment dat, am putea livra ceva şi mai grandios.

— Ai încercat să revii acasă de două ori, dar mai apoi ai plecat totuşi. De ce nu ai mai revenit?

— Chiar mă bucur că nu am reuşit, de fapt. Până acum, aveam de gând să mă întorc acasă în serviciul public. Mi-ar permite condiţia, m-ar ajuta părinţii, fiindcă îmi dau seama că salariile sunt mici. Implementez mai multe proiecte în acest sector. De ce m-am răzgândit? Probabil, a fost intuiţia, fiindcă a doua oară când am vrut să mă reîntorc a fost practic momentul când a căzut guvernul Gaburici, începuse criza parlamentară. Cred că intuiţia m-a făcut să nu mă întorc, deşi m-a tentat ideea asta. Acum, sunt probabil mai pragmatic.

— Te mai gândeşti să revii sau ai renunţat la această idee?

— Nu pot să închid uşile. E adevărat că devin tot mai pesimist de fiecare dată când vin în Moldova, dar îmi dau seama că şi eu trebuie să con tribui într-o anumită măsură la ameliorarea situaţiei. Dacă aş vedea oportunitatea, aş reveni, şi nu pentru bani, ci pentru a contribui la ceea ce se face spre bine. Aş putea să revin, dar azi şi acum – precis nu.

Pentru conformitate, Aliona Ciurcă