Riscurile unei afaceri de producere a biomasei

Şapte şcoli şi grădiniţe din raionul Ungheni au renunţat la energia pe bază de gaze şi de cărbune în favoarea celei din biomasă, care este livrată de Victor Vorobiov, agent economic din zonă. „Deja nu mai trebuie să oprim căldura în timpul nopţii, ca să facem economii şi să venim dis-de-dimineaţă ca să reuşim să facem cât de cât cald până copiii vor veni la grădiniţă”, ne spune cu entuziasm directoarea grădiniţei din satul Floriţoaia Veche, Liubovi Mihalachi.

Încălzirea cu biomasă devine tot mai atractivă, în primul rând, datorită eficienţei sale, costurilor mai mici şi pentru că este un produs ecologic pur, adunat din grădinile noastre. „Oamenii nu mai trebuie să cumpere cărbune din Ucraina şi să-l transporte până aici, ci să folosesacă raţional deşeurile vegetale de la noi”, susţine Victor Vorobiov, un agricultor cu o experienţă de peste 50 de ani.

Ideea unui viitor mai sănătos

Victor Vorobiov este un om de afaceri din Ungheni. Timp de jumătate de secol a învăţat şi a făcut agricultură. „Erau timpuri când aveam peste 3000 ha de pământ arabil. Acum sunt bătrân şi nu mai pot îngriji atâta pământ. Timpurile se schimbă şi mi-am lăsat doar 300 ha de teren. Îmi ajunge. Mereu le spuneam şi le spun tinerilor agricultori: trebuie să ţineţi cont de cererea de pe piaţă şi să nu te avânţi după bani câştigaţi repede. Agricultura nu te face milionar, dar îţi construieşte o viaţă destoinică, dacă munceşti mult şi sincer”, remarcă omul de afacere, care, în urmă cu cinci ani, a decis să producă brichete. „Ideea de a produce brichete a început să se contureze în mintea mea încă la sfârşitul anilor `80. Atunci am participat la un seminar în Germania. Un antreprenor de acolo ne-a arătat brichetele pe care le producea. Am rămas impresionat când am văzut cât de bine ard şi mai ales când am aflat că erau produse din rămăşiţe vegetale”, povesteşte bărbatul.

Deşi producerea biomasei ar fi fost necesară şi în R. Moldova, care avea câmpiile pline cu resturi vegetale şi un aer împânzit de fumul dens de la iarba arsă, totuşi, aceasta nu avea o platformă de dezvoltare. „Mă gândeam să produc brichete, dar înţelegeam că nu le voi putea vinde în R. Moldova, pentru că nu erau instalate cazane speciale. Puteam doar să le exportez şi atunci aş fi cheltuit mai mult decât aş fi câştigat”, relatează bărbatul.

Parteneriat Public-Privat

Au trecut două decenii, timp în care Victor Vorobiov învăţa cum se produce biomasa şi de ce tehnică are nevoie. „În urmă cu cinci ani, am adunat toţi banii pe care-i aveam şi am cumpărat tehnica necesară pentru producerea brichetelor. Participam la toate licitaţiile. Multe dintre ele le-am câştigat, însă, majoritatea erau departe de Ungheni şi de aceea eram nevoit să suport cheltuieli mari pentru transportarea biomasei. Atunci şi mi-a venit ideea unui parteneriat public-privat în cadrul raionului. Astfel, biomasa pe care o produc este livrată direct instituţiilor din raion”, povesteşte producătorul.

La 3 octombrie 2016, Consiliul Raional Ungheni a semnat un contract de Parteneriat Public-Privat cu întreprinderea „Green Energo” a lui Victor Vorobiov. Acesta livrează instituţiilor beneficiare energie verde la tariful de 750 lei Gcal.

„Consiliul raional Ungheni a primit un grant de 2.132.000 de lei pentru lansarea acestui parteneriat, din fondurile europene ale Proiectului Energie şi Biomasă. Iarna aceasta am beneficiat de primele rezultate pozitive din cadrul Parteneriatului. Astfel, în sezonul rece atât copiii, cât şi profesorii s-au bucurat de încăperi călduroase cu o temperatură de 18-20 de grade. Este o temperatură optimă, care corespunde standardelor sanitare, dar pe care, din păcate, anii trecuţi nu o puteam asigura în fiecare zi. Acum directorii instituţiilor de învăţământ plătesc doar costul unei Gcal, neavând grija achiziţionării biocombustibilului, a angajării operatorilor sau a întreţinerii corecte a centralelor termice”, susţine Ludmila Guzun, preşedinta raionului Ungheni.

Ungheni este cel de-al doilea raion, după Leova, care a lansat serviciile de Parteneriat Public-Privat în furnizarea energiei termice din biomasă, cu suportul Proiectului Energie şi Biomasă. Agentul economic a preluat în gestiune cinci centrale termice pe biomasă instalate cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în cadrul Proiectului Energie şi Biomasă, a construit două sisteme noi de încălzire pe biomasă şi a realizat măsuri de eficienţă energetică la unele instituţii beneficiare. Investiţia totală a agentului economic a fost de 1.000.000 de lei. Beneficiarii acestui parteneriat sunt: grădiniţa din satul Condrăteşti, gimnaziul Hârceşti, gimnaziul Bumbăta , Liceul Teoretic Sculeni, gimnaziul Zagarancea, grădiniţa din Floriţoaia Veche, gimnaziul „Andrei Chivriga” din satul Valea Mare.

Deşeurile la preţ de cărbune

„Un astfel de parteneriat nu poate decât să te responsabilizeze. Dacă înainte, când participam la licitaţii, obţineam certificatul de calitate, puneam preţul care era pe piaţă şi nu-mi păsa dacă arde sau nu biocombustibilul, acum lucrăm cu Gcaloria. Astfel, cu cât e mai bună biomasa, cu atât consumul este mai mic şi ambele părţi au doar de câştigat”, explică antreprenorul.

El recunoaşte că singurul lucru care-i place mai puţin în acest contract semnat pentru 10 ani este preţul stabilit, care nu poate fi schimbat decât cu 3% în caz de inflaţie. „La început, instituţiile erau mai suspicioase, dar cei care au fost primii au avut de câştigat, pentru că vor cumpăra o Gcal cu 750 de lei. Viitoarele contracte semnate cu alte instituţii vor fi cu circa 20% mai scumpe”, remarcă omul de afaceri, care se plânge că, anual, preţul la deşeurile vegetale creşte, ceea ce impune şi majorarea preţului la biomasă. „Coaja de floarea soarelui o cumpăr de la fabrica de producere a uleiului din Bălţi. Noi le oferim floarea soarelui pe care o plantăm pe cele 300 ha, iar ei ne dau deşeurile vegetale. Însă, lucrul cel mai trist este că preţul la aceste deşeuri creşte în fiecare an. Astfel, acum ajungem să plătim câte 1500 de lei pentru 1 t de coajă de floarea soarelui. Unde s-a mai văzut ca să plăteşti atâţia bani pentru deşeurile care până nu demult erau aruncate sau arse? Dar ei fac ce vor atâta timp cât cerere este şi nimeni nu-i supraveghează… În acest caz, la ce preţ ar trebui să vindem biomasa pe care o producem? Dar nu putem mări preţul, pentru că nu o va cumpăra nimeni şi atunci ne tăiem creanga de sub picioare”, opinează omul de afaceri.

„Mulţi tineri nu vor să lucreze”

Zilnic, la fabrica lui Victor Vorobiov sunt produse 2 t de brichete. La fabrică lucrează, pe schimburi, nouă angajaţi. „Este greu să găseşti oameni care să vrea să lucreze. Mulţi tineri au plecat, iar mulţi din cei care au rămas preferă să nu facă nimic şi să primească indemnizaţii pentru şomaj… Vorbeam cu primarul oraşului şi el îmi spunea că sunt 130 de tineri care, deşi sunt apţi de muncă, sunt înscrişi ca şomeri şi cheltuie banii primiţi ca indemnizaţii pentru alcool”, suspină bărbatul, care constată că de vină este şi statul, care aprobă legi care te fac să crezi că mai uşor este să nu faci nimic, decât să lucrezi în sudoarea frunţii şi să rămâi cu nimic.

Întrepinderea „Green Energo” produce brichete din amestec de paie cu rumeguş de lemn sau coajă de floarea soarelui etc. „După profesie sunt biochimist şi acest lucru m-a ajutat mult să fac amestecul cel mai bun pentru producerea biomasei, în funcţie de cazanul în care va arde. Fiecare cazan cere tehnologia producerii biomasei din materie primă. Am şapte cazangerii şi am patru tehnologii de făcut focul. Fiecare cazan are construcţie specială, de aceea şi necesită o biomasă specială”, adaugă bărbatul. De asemenea, Victor Vorobiov susţine că producerea biomasei este o provocare pe care trebuie să o acceptăm, pentru că doar aşa vom construi un viitor şi un mediu sănătos în R. Moldova.