Trei răspunsuri de la Andrei Curăraru: De ce Moldova nu are street food?

Iată ce scrie pe blogul său Andrei Curăraru. 

„Cu toții am mâncat, de nevoie, un hotdog la „Noroc Volosatîi” sau un kebab amărât la o rețea care îți promite cardul visurilor și îți dă doar constipație.

De ce hotdog-ul newyorkez este un must-have și noi nu am găsit vreo plăcintă mai zurlie sau vreun mix de mămăligă pe care să le consumăm rapid și gustos?

Cum de până și în România simigeriile sunt la putere, iar la noi ele există doar lângă școli sau în locuri foarte aglomerate?

Eu cred că am găsit trei răspunsuri:

#1. Unde, măi?

Noi nu prea avem spații publice unde ai putea consuma prânzul comod afară, altfel, am avea mai mulți oameni care ar veni cu mâncarea la pachet la birou și nu ar sta în rând la o altă rețea frumoasă din care ieși mirosind a cantină din închisoare. Noi nu putem valorifica spațiile publice că în ele încă se fumează. Mai țineți minte zarva cu legea anti-tutun? Plimbați-vă prin localurile noastre sau prin parc. Mai găsiți terase fără scrumiere? Eu nu prea.
Alte spații sunt incomode și transformate în parcări improvizate.

#2. Ce, măi?

Într-o țară în care corupția e normalitate, te temi să mănânci în stradă. Mai ieri, o jurnalistă a fost flocăită pentru că s-a revoltat că i-au vândut o chiflă expirată și tu vrei să mănânci ceva în stradă. Mai mult, cu toții ținem minte scandalul cu chioscurile lui Chirtoacă. E clar că la noi un vânzător de street food decent nu prea își are locul în sistem.

#3. Cum, măi?

A treia și poate cea mai mare cauză e rușinea moldovanului de a mânca în public. Adică, e perfect normal să te îneci cu pizza la vreo terasă, dar în stradă sau în parc. Ți-e rușine și nu ești gospodar!

Eu, totuși, sper naiv că măcar în 2017 vom avea și un Street Food Festival, că, de, e mai european.

Citește și alte articole interesante la Andrei Curăraru pe blog.