Sănătatea „compensată” a bătrânilor din R. Moldova

„Vreau să văd. Nu vreau să-mi pierd complet vederea”, ne spune disperat Sebastian Morari, din Vălcineţ, Călăraşi. Bărbatul, de 81 de ani, beneficiază lunar de medicamente compensate, care îl ajută să-şi menţină vederea la ochiul drept. Însă, acum câteva zile, a aflat că medicul său de familie lipseşte, iar cea care o înlocuieşte l-a trimis să treacă un control medical la Centrul de Sănătate din Călăraşi, refuzând să-i emită o reţetă pentru medicamente compensate.

Boala nu-ţi dă niciun răgaz şi nu aşteaptă pe nimeni. Astfel că, bătrânul a fost nevoit să împrumute bani şi să cumpere medicamentele care-i mai oferă şansa să vadă lumina zilei, roua de pe frunze, animalele şi păsările care aleargă prin grădină şi să se desfete cu zâmbetele copiilor şi nepoţilor săi.

„Eu vreau să văd, nu să fiu frumos”

Sebastian Morari nu mai vede cu ochiul stâng, din cauza unui accident de muncă. „Toată viaţa am lucrat ca agronom. Îngrijeam plantele şi studiam cum să le facem mai rezistente la dăunători. Într-o zi, maşina cu care erau stropite plantele împotriva insectelor mi-a nimerit direct în ochiul stâng şi mi l-a nimicit complet. Medicii de la Chişinău mi-au spus că nu mai pot face nimic, deoarece nervul central e atrofiat. Mi-au propus să-mi pună unul de sticlă, dar am refuzat. Eu vreau să văd, nu să fiu frumos”, povesteşte bărbatul, care vede doar cu ochiul drept. Însă, în urmă cu cinci ani, a început să vadă mai puţin. „Am mers iarăşi la medici, la Chişinău. Am făcut tot felul de investigaţii medicale. Au constatat că văd cu el doar în proporţie de 60%. Mi-au recomandat trei feluri de picături, care mă ajută să nu-mi scadă vederea la ochiul care mai funcţionează. Sărmanul de el (ochiul, n.r.)…”, oftează bătrânul. De atunci, Sebastian Morari a început să folosească trei tipuri de picături, două dintre care sunt compensate. „Îmi picur în ochi de două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Aceste picături îmi ajung pentru o lună. Apoi merg la medicul de familie ca să-mi dea reţeta cu care să le iau de la farmacie. Aşa a fost în toţi aceşti ani, dar nu şi de data asta”, spune bătrânul.

El povesteşte că, acum o săptămână, a fost consultat de alt medic, pentru că medicul său de familie ar fi lipsit. „Doamna Larisa, aşa s-a prezentat, mi-a spus că nu-mi dă nicio reţetă până nu voi face investigaţii la Centrul de Sănătate din Călăraşi, chiar dacă ştie că pentru asta trebuie să stai în rând vreo lună. Am încercat să-i explic să-mi dea picăturile şi, când îmi va veni rândul, voi merge la Călăraşi, dar ea a refuzat. Aşa am plecat de acolo fără nimic”, se plânge bărbatul, care a fost nevoit să împrumute bani ca să-şi cumpere picăturile de care are nevoie. „Nu pot să întrerup nici pentru o zi tratamentul. În caz contrar, mă simt rău, mi se ridică tensiunea şi nu mai văd deloc. Nu cer de la stat nimic, decât să-mi dea măcar aceste medicamente, ca să mai pot vedea”, oftează bătrânul, înăbuşindu-şi emoţiile. „Am cumpărat aceste leacuri care ar fi trebuit să fie compensate. Mă credeţi? Am împrumutat bani ca să le cumpăr, pentru că nu aveam bani puşi de o parte şi pentru aceste cheltuieli”, spune bătrânul cu vocea tremurândă.

„Câtă birocraţie în sfera sănătăţii”

În R. Moldova trăiesc peste 570 mii de persoane care au peste 60 de ani. Aceştia constituie 16% din numărul total al populaţiei stabile. Fiecare a treia persoană este de 60—64 de ani, iar 13,4% sunt persoanele care au depăşit vârsta de 80 de ani. Deseori, însă, aceştia constată că instituţiile statului nu sunt pregătite pentru a face faţă deservirii şi îngrijirii persoanelor în etate, care reuşesc să supravieţuiască doar graţie copiilor. În acelaşi timp, un studiu elaborat de Centrul de Cercetări Demografice cu susţinerea Fondului ONU pentru populaţie şi UNFPA Moldova arată că fiecare al doilea bătrân nu are acces la o viaţă sănătoasă, independentă şi sigură. „Bătrânii din R. Moldova nu au acces la serviciile medicale de calitate”, susţin autorii studiului.

„Sunt bătrân, m-am calicit la lucru şi mă tem că aş putea rămâne orb. Ce m-aş face atunci?”, se plânge bărbatul, constatând cât de neînsemnaţi şi ignoraţi sunt bătrânii din R. Moldova.

„Ştiu că în republică se comit multe nedreptăţi, dar nu m-am gândit că sunt atât de multe şi în sistemul medical. Câtă birocraţie în sfera sănătăţii! Oare nu se poate face o lege pentru oameni, dar nu doar pentru confortul celor de la guvernare? Să nu uităm că suntem oameni. Am lucrat şi noi şi am făcut ceva bun pentru cei de acum, dar ei dau cu piciorul în noi. Am lucrat o viaţă pentru acest stat. Am fost şi profesor de biologie la şcoala din sat, iar acum am ajuns să cerşesc nişte medicamente, care nu costă atât de mult, dar nu şi pentru noi, bătrânii”, spune Sebastian Morari.

„A fost o greşeală, nimic mai mult”

După câteva zile, când a revenit medicul de familie, Sebastian Morari a primit medicamentele compensate care i se cuveneau. „A fost o greşeală, nimic mai mult. Am lipsit o săptămână, iar când am revenit, am aflat că dl Morari nu a primit picăturile şi atunci l-am sunat să vină să le ia”, ne-a spus Margareta Socovna, medic de familie de la Centrul de Sănătate din Vălcineţ. Întrebată de ce medicul care o înlocuia nu i-a emis prescripţia pentru medicamentele compensate, de care depinde sănătatea pacientului său, aceasta ne-a răspuns că nu ştie de ce s-a întâmplat acest lucru. „Da, el trebuie să treacă un cotrol medical la oftalmologul din Călăraşi. L-am programat, când îi va veni rândul îl voi anunţa şi va merge, dar de asta nu depinde dacă vom emite sau nu reţeta pentru medicamentele compensate, mai ales dacă el este inclus în lista beneficiarilor”, ne-a dat asigurări medicul.

„Înţeleg că lipsea medicul meu de familie, dar oare asta înseamnă că cea care o înlocuieşte trebuie să nu-mi prescrie medicamentele de care am nevoie şi să mă trimită la raion? M-a lăsat vreo zece zile fără picături. Dacă nu mi le cumpăram, mi-aş fi pierdut vederea. Cum să pui piciorul în prag şi să nu vrei să ajuţi un bolnav? Vor îmbătrâni şi ei şi ce vor zice atunci când cineva se va comporta cu ei la fel cum se comportă ei acum?”, zice nedumerit Sebastian Morari.

Medicamente compensate, dar puţine

Un studiu realizat de Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate, la iniţiativa Fundaţiei Soros, arată că accesul la medicamentele compensate este uneori anevoios. „Chiar şi atunci când au acces la medicamente compensate, pacienţii sunt nevoiţi să cumpere medicamente necompensate din cauza numărului limitat de medicamente incluse în lista medicamentelor compensate (LMC). Adesea, medicamentele necompensate au preţuri exagerat de mari, comparativ cu pensiile sau veniturile cetăţenilor din R. Moldova”, susţin autorii studiului.

Menţionăm că, în 2005, Ministerul Sănătăţii (MS), în comun cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) au elaborat prima listă de medicamente compensate, care pe parcurs s-a extins până la 140 de denumiri comune internaţionale. Pentru toate aceste medicamente statul cheltuie anual circa 522 milioane de lei. Costul medicamentelor incluse în lista întocmită de MS este compensat pentru copiii de până la vârsta de 18 ani (în proporţie de 100%) şi pentru adulţi – până la 70%.

„În condiţiile politicilor existente şi a unor limite bugetare, medicii sunt puşi în situaţia de a selecta persoanele cărora să le prescrie medicamente compensate. Cu toate acestea, managerii din sistemul de sănătate şi CNAM nu au confirmat acest fenomen de raţionalizare, declarând că aceste medicamente le primesc toţi cei care au nevoie”, remarcă autorii raportului.

Totodată, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a prezentat un raport privind accesibilitatea economică a medicamentelor în R. Moldova: „Acoperirea cu medicamente, în cadrul sistemului naţional de asigurări în medicină, e limitată, cauzând cheltuieli mari pentru pacienţi. Situaţia este exacerbată şi din cauza sistemului fragil de protecţie a grupurilor social-economice vulnerabile, care nu sunt scutite de plăţile din buzunar. Situaţia este chiar şi mai rea în cazul persoanelor în etate, care trebuie să plătească costul deplin al medicamentelor neincluse în lista celor compensate”.

Preţul pentru sănătate

Lunar, Gheorghe Doloşcan lasă în farmacie jumătate din pesie, pentru a procura medicamentele de care are nevoie. Bărbatul din Costeşti, Ialoveni, suferă de diabet de 15 ani. Boala i-a slăbit vederea. Astfel, când face piaţa, îi întinde vânzătoarei mai multe bancnote, ca ea să aleagă singură de cât e nevoie. „Vederea mi-i slabă, din cauza diabetului”, spune bărbatul. „Eram om voinicuţ, dar când a dat peste mine, la 45 de ani, nu mai ştiam de nimic. Mă ţin doar cu medicamente. Uneori primesc şi câte 5 injecţii pe zi. Totodată, trebuie să ţin o dietă specială: să nu mănânc nimic sărat, nimic dulce, nimic gras… Lista e mare, dar te deprinzi cu toate. Contează măsura”, zâmbeşte bărbatul, îndreptându-şi ridurile care-i ciupesc colţul ochilor.

Bărbatul se plânge că este nevoit să procure aproape toate medicamentele, în afară de insulină. „Recent, am fost la farmacie, după medicamente pentru vasele sanguine. La noi, diabeticii, mâinile şi picioarele îngheaţă şi aceste medicamente ajută sângele să circule. Am întrebat farmacista cât costă şi mi-a spus că preţul pentru zece fiole din acel medicament este 740 de lei. Ele nu sunt compensate. Va trebui să le cumpăr singur”, adaugă bărbatul.

Acest lucru este confirmat şi de datele studiului realizat de Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate, care arată că majoritatea (63%) beneficiarilor de medicamente compensate primesc reţete compensate pentru o singură maladie. În timp ce peste 30% dintre ei suferă de trei şi mai multe maladii cronice. „Doar 7% au primit medicamente compensate pentru toate aceste maladii. Restul, însă, sunt nevoiţi să şi le cumpere singuri sau să se descurce cum pot ei”, constată autorii studiului.