(OPINIE) Aurul de pe trompeta „pro-europeană” a actualilor guvernanţi de la Chişinău începe să se scorojească

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

În octombrie 2016 sondajele de opinie de la Chişinău arătau că 54% dintre basarabeni, „dacă ar avea de ales”, ar vota la un ipotetic referendum pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, iar 45% pentru aderarea la Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan (foarte interesantă şi nuanţa cu „dacă ar avea de ales”, dar despre aceasta vom vorbi poate altă dată). Era o măsurătoare – probabil – a ultimelor rămăşiţe ale unui entuziasm popular rămas din perioada proiectelor şi reformelor primelor guverne pro-europene de la Chişinău de după căderea comuniştilor lui Voronin.

La opt luni după acele măsurători, acum câteva zile a apărut un nou sondaj în presa de la Chişinău, dar cu valori spectaculos modificate, în mai puţin de un an de zile aspiraţiile externe ale societăţii de peste Prut schimbându-se radical: de data aceasta, dacă ar avea de ales un proiect de integrare, moldovenii ar alege în proporţie de 48% tabăra pro-asiatică reprezentată de Rusia, în timp ce perspectiva pro-europeană s-ar bucura de interesul a doar 40% dintre basarabeni, cu 14% mai puţin faţă de toamna trecută. Tot din acest nou sondaj aflăm că 57% dintre basarabeni consideră că Republica Moldova ar trebui să fie mai apropiată de Rusia, în timp ce 43% şi-ar dori o apropiere mai mare de Occident şi Europa. În ceea ce priveşte ţările faţă de care moldovenii au atitudini pozitive, pe ultimul loc se află Statele Unite ale Americii, pe locul patru este Ucraina, România a obţinut medalia de bronz, Uniunea Europeană (ca tot unitar) locul doi, iar locul I şi muzica îi revin, surpriză?, Rusiei.

Ce s-a întâmplat, totuşi, în mai puţin de un an, încât la doar 150 de kilometri de Iaşi (şi, implicit, Palas, acolo unde în weekend auzi mai mult rusă decât română), aspiraţiile s-au sucit atât de dramatic? Greu de tras vreo concluzie, însă ar ajuta să ştiţi că alegătorul basarabean este din păcate un alegător aproape total dezinformat (manipularea a ajuns să fie dusă la rang de artă faţă de România, la Chişinău Antena3 şi RTV neputând fi decât simple echipe de pluton).

Dacă ar fi să trecem în revistă doar câteva dintre cele mai importante evenimente petrecute în Republica Moldova în ultimul an, am vedea că trusturile media apropiate de actualul guvern de la Chişinău au făcut tot posibilul pentru a o faulta pe pro-europeana Maia Sandu în încercarea ei de a deveni Preşedinte al Republicii Moldova, înlesnindu-i astfel calea pro-rusului Dodon. Totodată am mai putea vedea cum oligarhul Plahotniuc, liderul principalului partid aşa-zis pro-european de la guvernare, rămâne în continuare pe ultimul loc în ceea ce priveşte încrederea populaţiei, eforturile sale de spălare a trecutului dubios nedând niciun rezultat.

Alegătorii moldoveni au mai văzut în ultimele luni cum, intuind un eşec la următoarele alegeri parlamentare, cei doi aparent inamici politici, „pro-europeanul” Plahotniuc şi pro-rusul Dodon şi-au dat mâna şi, de comun acord, fac tot posibilul pentru a schimba sistemul electoral într-unul în care nici un alt partid în afara celor cu expunere maximă, „democraţii” şi socialiştii, să nu aibă nici cea mai mică şansă de a accede în Parlament. Iar atunci când Comisia de la Veneţia a atras atenţia că proiectul de schimbare a sistemului electoral nu este unul oportun tocmai pentru că ar încuraja apariţia unui legislativ putred de corupt, reacţia celor doi aşa-zişi „inamici” politici a sunat mai degrabă ca una a unor parteneri de drum lung. Întrebaţi cum comentează reţinerile europenilor în ceea ce priveşte schimbările democratice pe care le susţin, oligarhul Plahotniuc şi Dodon, omul lui Putin de la Chişinău, au avut declaraţii scrise parcă de aceeaşi persoană: „Comisia de la Veneţia nu intervine în dreptul suveran al ţării de a-şi stabili sistemul electoral, deci nu va impune nimic Moldovei” (Plahotniuc) şi „Nimeni din exterior nu poate să ne indice nouă, unui stat suveran, ce să facem” (Dodon).

Ne întrebam mai devreme ce s-a întâmplat de a apărut această schimbare radicală în aspiraţiile basarabenilor în doar câteva luni. Poate contează şi faptul că oamenii încep să realizeze că oligarhul „pro-european” Plahotniuc şi pro-rusul Dodon îşi pregătesc terenul pentru a guverna împreună din 2018. Poate contează şi că aurul de pe trompeta „pro-europeană” a actualilor guvernanţi începe să se scorojească, lăsând vederii ditamai tinicheaua.

Alegătorul moldovean este unul care, prin manipularea la care a fost supus în zeci de ani de comunism, a ajuns să se încreadă mai mult în forţa liderului pe care îl vede la televizor (de aici, probabil, şi respectul faţă de Putin) decât în proiectele unui partid sau altul. Fără acces la surse alternative de informaţie, moldoveanul de rând şi de bună-credinţă chiar că începe să creadă că aşa o fi şi în Europa: haos, corupţie şi minciună la tot pasul. Iar acest lucru, cum este şi firesc, nu face decât să crească lehamitea şi euroscepticismul celor care, acum doar câteva luni, aveau aspiraţii pro-europene.

Aşa că, înainte de a arăta cu degetul spre un milion şi ceva de alegători dezinformaţi, mai bine ne-am îndrepta privirile spre cei câţiva lideri decizionali (inclusiv din guvernul de la Bucureşti, care o mai fi el acum) care le tolerează actualilor lideri de la Chişinău cinismul cu care îşi bat joc de propria lor ţară.

Ziarul de Iaşi
Radu Popescu, fost consultant politic în Republica Moldova


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...