Ceea ce nu am ştiu nici eu, nici părinţii mei niciodată, este că în Moldova noastră poate exista ceva mult mai urât şi mai parşiv decât o secetă şi chiar decât lăcustele. Noi nu am ştiut că dintre noi, dintre moldoveni, se pot ridica aşa sort de fiinţe care să se creadă pe ei oameni, iar pe noi vite. Dar şi mai puţin am crezut că moldovenii noştri se pot împăca aşa de uşor să fie vite şi să-i deservească pe bandiţi. Eu înţeleg că bandiţii ăştia nu arată ca nişte bandiţi, că ei poartă cravate, că vorbesc frumos la televizor, da chiar aşa de naivi şi de slabi de fire să fiţi că nu vedeţi ce spurcăciuni prefăcute sunt? Sau poate vă este frică de ei? Sigur, alde Stalin şi Brejnev ne-au obişnuit cu frica, noi ştiam atunci că dacă încercăm să zicem ceva de rău despre putere, apoi puteam să umplem Siberia. Astăzi sunt alte vremuri, noi de 24 de ani avem voie prin constituţie, nu doar să protestăm, noi avem voie să-i dăm jos pe cei care îşi bat joc de noi şi ne consideră vite. Da noi continuăm să ne temem.