Alegerile anticipate riscă să afecteze planul Londrei de efectuare a negocierilor cu Uniunea Europeană, iar rezultatul scrutinului ar putea pune sub semnul întrebării chiar decizia de scoatere a ţării din Blocul comunitar.
Marea Britanie a decis la limită, în iunie 2016, ieşirea din Uniunea Europeană, situaţie care a generat o criză constituţională gravă. Ultimele alegeri generale din Marea Britanie au avut loc în 2015, fiind câştigate de conservatori, însă premierul Theresa May a argumentat că scrutinul anticipat este necesar în acest moment pentru că opoziţia nu îi susţine planurile privind Brexit, în pofida referendumului din 2016.
Principalele angajamente ale celor mai importante partide ce participă la alegerile parlamentare sunt:
Partidul Conservator
– obţinerea unui Brexit sistematic şi flexibil;
– creşterea bugetului Serviciului Naţional de Sănătate cu opt miliarde de lire până în 2022/2023;
– suplimentarea bugetului pentru educaţie cu patru miliarde de lire până în 2022;
– reducerea numărului imigranţilor cu până la zeci de mii;
– echilibrarea bugetului până în 2025;
– înlocuirea sistemului de pensii până în 2020;
– promisiunea că „vocile” Irlandei, Ţării Galilor şi Irlandei de Nord vor fi ascultate;
Partidul Laburist
– încheierea austerităţii şi investirea în servicii publice;
– negocierea unui acord pentru Brexit în care să primeze „economia şi standardul de trai”;
– naţionalizarea serviciilor publice, inclusiv căile ferate, oficiile poştale şi compania britanică de utilităţi National Grid;
– creşterea taxelor pentru afaceri şi pentru salariile mari;
– investirea în economia britanică printr-un pachet de stimulare de 250 miliarde de lire;
– desfiinţarea taxelor pentru studenţii din Marea Britanie.
Partidul Liberal-Democrat
– organizarea unui referendum despre acordul final pentru Brexit, cu opţiunea de a putea rămâne în UE;
– adăugarea unei taxe de venit de 1% pentru finanţarea Serviciului Naţional de Sănătate şi serviciilor sociale;
– excluderea coaliţiilor cu laburiştii şi conservatorii, astfel încât liberal-democraţii să devină opoziţia oficială;
– creşterea bugetelor şcolilor şi colegiilor din Marea Britanie;
– returnarea unor reduceri de beneficii.
Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP)
– încheierea unui proces Brexit până în 2019, fără a plăti suma solicitată de Uniunea Europeană;
– restabilirea „controlului complet” asupra zonei maritime economice a Marii Britanii;
– reducerea imigraţiei până la zero în următorii cinci ani;
– interdicţia timp de cinci ani pentru muncitori necalificaţi sau cu competenţe scăzute, oferirea de vize studenţilor şi muncitorilor calificaţi;
– micşorarea bugetului de ajutor străin şi investirea acestuia în priorităţi interne precum Serviciul Naţional de Sănătate;
– interzicerea legii islamice şi acoperirea feţei cu văl islamic în locurile publice;