Protestul, artă la catalani
Eram venită în Barcelona, capitala Cataloniei, de câteva săptămâni. Era 10 seara. La acea oră, lumea abia se aşază la cină. Eram cu nişte prieteni, la o terasă. Sorbeam o bere, fiind speriată şi fascinată de această lume nouă. Din senin, un zgomot ritmic se auzi de la un balcon. Ţac, ţac, ţac! Apoi încă unul, apoi încă unul, încă două, alte câteva zeci, după care – câteva sute. Tot mai puternic şi tot mai tare, în acelaşi ritm, de parcă aş fi asistat la congresul mondial al toboşarilor amatori.
A fost prima mea întâlnire cu maniera catalanilor de a protesta. M-am ridicat de la masă şi m-am apropiat de balcoane, să văd mai bine. Oamenii, înarmaţi cu cratiţe, tigăi şi linguri sau polonice, dădeau în ele de sărea smalţul. Prietenii mei mi-au explicat că e forma lor de a-şi arată supărarea. Se înţeleg pe reţelele de socializare, dar mai ales pe scara blocului, că azi seara, la 10 sau la altă oră, ies la protest. Şi, credeţi-mă, zgomotul ajunge la urechile primăriei. În acea seară, erau supăraţi că un politician care milita pentru independenţă a fost arestat. Această formă de protest se numeşte „cacerolada”, cacerola însemnând cratiţă.
Apropo de independenţă, mulţi catalani îşi doresc mult să se separe de restul Spaniei şi acesta e unul din subiectele lor preferate. Astfel, în fiecare an, pe 11 septembrie, protestează, de data asta clasic: mii de oameni se adună într-o zonă centrală şi ocupă întreaga stradă că să mărşăluiască pentru cauza în care cred. Catalanilor le plac foarte mult steagurile. Dacă aţi fost vreodată pe aici în vacanţă, probabil aţi observat că mai la toate balcoanele stă agăţat un drapel diferit de cel al Spaniei. Are mai multe linii roşii şi galbene pe orizontală şi o stea albă prinsă în cadrul unui triunghi albastru în dreapta. Asta pentru că oamenii de aici folosesc balconul mai degrabă ca o platformă de exprimare, decât de relaxare. Mulţi scot la balcon un drapel curcubeu, deşi aici căsătoriile între homosexuali sunt legale şi nivelul homofobiei e destul de redus faţă de cel din Moldova.
Să vă povestesc şi despre vecinii mei. Eu locuiesc într-o zonă nu prea turistică, din fericire. Lângă casă se află o grădiniţă, o şcoală cu teren sportiv şi un parc. Ei bine, vecinii mai apropiaţi de şcoală se pare că s-au săturat să asculte până la miezul nopţii urletele unor flăcăi care adoră să joace baschet. Aşa că au luat cel mai vechi cearşaf din casă şi au scris pe el cu vopsea roşie: „prou soroll” – stop zgomot. L-au agăţat la balcon, iar vreo trei vecini le-au urmat exemplul. Cei de lângă parc nu mai pot de câinii care se plimbă şi îşi fac nevoile sub copaci. Mai întâi, ei au afişat un banner dintr-un cearşaf. Zilele trecute, au agăţat unul imprimat la tipografie: „fora pipi caca” şi o imagine care sugerează obiectul luptei. Dacă se enervează mai tare, catalanii sunt în stare de proteste mai serioase sau chiar periculoase. În timpul unui congres mondial dedicat tehnologiilor moderne, câţiva protestatari au dat foc unor cauciucuri în stradă, lăsând paralizată circulaţia în jumătate de oraş.
Trec pe lângă astfel de bannere în fiecare zi şi mă gândesc: нам бы ваши проблемы! Apoi, îmi dau seama că poate de asta catalanii au ajuns azi aici, pentru că nu s-au oprit nicicând din cerut ceea ce vor şi au căutat mereu metode noi de a revendica ceea ce le aparţine. Chiar dacă acestea pot părea neînsemnate. Oamenii luptă pentru propriul confort. Aş vrea tare mult să putem lua exemplu de la ei.
Anastasia CONDRUC, Spania
