"Am încercat totul pentru a reduce divergenţele, iar ele s-au diminuat. Însă nu am ajuns la un rezultat", a declarat presei Edith Schippers, responsabila politică pentru supervizarea negocierilor.

Discuţiile s-au purtat între Partidul Liberal (VVD) al premierului în exerciţiu Mark Rutte, ieşit pe primul loc, cu 33 de mandate, la alegerile legislative de la 15 martie, şi alte trei partide, între care creştin-democraţii din CDA (19 mandate) şi progresiştii din D66 (de asemenea 19 mandate).

Însă pentru a obţine majoritatea în parlament, care are 155 de locuri, negocierile i-au inclus, din partea stângă a eşichierului politic, pe ecologiştii din GroenLinks, care au obţinut în martie 14 mandate, de la patru câte aveau până atunci.

Edith Schippers, ministru în exerciţiu al Sănătăţii, a deplâns eşecul negocierilor, adăugând: "Am decis împreună că nu se poate merge mai departe".

Chestiunea imigraţiei s-a dovedit principalul obstacol, pe lângă divergenţele privind schimbările climatice şi nivelul veniturilor.

În cazul unui acord, coaliţia ar fi dispus de o majoritate confortabilă de 85 de deputaţi, comparativ cu cei 20 de deputaţi ai partidului anti-islam şi anti-UE al lui Geert Wilders, cel mai important din opoziţie.

Geert Wilders a salutat acest eşec, într-o postare pe Twitter. "O veste foarte bună. Fără GroenLinks", a scris el, adăugând că partidul său rămâne "pe deplin disponibil".

Mark Rutte, care s-a angajat să nu coopereze cu Geert Wilders, chiar dacă partidul acestuia s-a plasat pe poziţia a doua la alegerile legislative, va trebui acum să se îndrepte spre partidele mici, printre care Uniunea Creştină, ceea ce, în cazul unui acord, i-ar oferi o majoritate fragilă de 76 de mandate.

Guvernele de coaliţie, cu negocierile tensionate pe care le implică, sunt o tradiţie în Olanda.

În 2012, Mark Rutte a avut nevoie de 54 de zile pentru a-şi forma guvernul. Recordul datează din 1977, cu 208 zile de negocieri.