O hotărâre a Curţii Constituţionale a Moldovei califică armata rusă din regiunea separatistă transnistreană ca „armată de ocupaţie”, prezenţa ei fiind „neconstituţională şi contrară dreptului internaţional”.
Curtea Constituţională a interpretat articolul 11 din Legea Supremă a Republicii Moldova, articol care proclamă neutralitatea permanentă a statului. Curtea a fost sesizată în acest sens de un grup de deputaţi liberali încă în mai 2014.
„Faptul că Federaţia Rusă nu şi-a retras trupele sale de ocupaţie din Estul ţării, ci dimpotrivă, şi-a consolidat prezenţa militară în partea transnistreană a Republicii Moldova constituie o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială şi neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum şi o încălcare a dreptului internaţional”, se arată în Hotărârea citată a Curţii Constituţionale.
Constituţia nu poate fi un pact sinucigaş!
Curtea a mai statuat că „participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Naţiunilor Unite, operaţiuni de menţinere a păcii, operaţiuni umanitare, etc., care ar impune sancţiuni colective împotriva agresorilor şi infractorilor de drept internaţional, nu este în contradicţie cu statutul de neutralitate”. (…) „Statutul de neutralitate nu constituie un obstacol în politica de apărare a Republicii Moldova. O interpretare prea restrictivă, care ar limita foarte mult posibilităţile de apărare, ar fi un handicap pentru Moldova şi pentru locuitorii ei”. Scopul neutralităţii este, potrivit Curţii, de a spori securitatea şi nu de a limita capacitatea de apărare. „Statul neutru are dreptul la legitimă apărare individuală şi colectivă împotriva unui atac armat îndreptat contra suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului”, se arată în interpretarea Curţii.
Autorii sesizării (deputaţii PL) invocă pericolul agresiunii militare a Rusiei în Georgia (2008) şi Ucraina (2014) şi susţin că Republica Moldova trebuie să renunţe la statutul de neutralitate şi să adere la NATO, în caz contrar, riscă să-şi piardă independenţa şi suveranitatea.
„În cazul unei ameninţări în adresa unor asemenea valori fundamentale constituţionale precum independenţa naţională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autorităţile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestora”, se mai arată în hotărârea Curţii Constituţionale. Potrivit acesteia, „statutul de neutralitate nu împiedică Republica Moldova să uzeze de toate mijloacele pe care le are la dispoziţie, pentru a se apăra în mod militar împotriva oricărui agresor şi pentru a preveni orice act incompatibil cu neutralitatea sa”.
De ce a apărut „neutralitatea” în Constituţie?
Curtea Constituţională a mai explicat că „neutralitatea Republicii Moldova este strâns legată de contextul istoric – ocupaţia militară a zonei de Est a ţării fiind un factor determinant în proclamarea neutralităţii în Constituţie”. „Din punct de vedere istoric şi constituţional, neutralitatea nu a fost niciodată un scop în sine, ci mai degrabă un instrument, între multe altele, care să permită Republicii Moldova să-şi atingă adevăratele obiective: retragerea trupelor străine de pe teritoriul său şi consolidarea independenţei şi restabilirea integrităţii teritoriale”, se mai arată în Hotărârea citată a Curţii.
Statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu a fost confirmat în cadrul ONU, nici un stat nu a recunoscut neutralitatea Republicii Moldova şi nu există garanţii internaţionale ale acestui statut (aşa cum există, de exemplu, în cazul Austriei).
Vitalie Călugăreanu, DW Moldova