(foto) Svetlana Tataru, prima femeie-arbitră de armwrestling din Moldova

18192334_1692711004076545_8653333050912337982_o

Svetlana Tataru este o jurnalistă din Moldova, care mai nou a obținut și titlul de prima femeie-arbitră de armwrestling din Moldova. Tânăra spune că aventura sa cu armwrestlingul a început acum câteva luni, dar mai intensiv de o lună și acum se bucură de primele sale rezultate. La Campionatul Național al României a devenit arbitru cu acte în regulă și a arbitrat câteva meciuri.

„Paradoxal, dar și eu am aflat cum se numește acest sport abia în ianuarie, în urma unui interviu cu neurologul Alexandru Grumeza, care îl practică. De fapt, el și „m-a adus” în acest sport. Am fost la un antrenament. A zis că există potențial, dar am refuzat să mă implic. Totuși, impresiile despre echipa care m-a întâmpinat mă tot urmăreau. Așa că am decis să mai încerc și să practic acest sport”, mărturisește Svetlana.

Totuși, Head of referee din Moldova, Mihail Grumeza, i-a zis că ar putea să încerce și arbitrajul. „Regulile de arbitraj sunt cu mult mai clare dacă mai și practici acest sport. Deja a devenit un hobby. În plus, ca o încurajare am obținut și primul meu tricou de arbitră, și primul strap (e acea funie cu care legi concurenții), iar asta e o motivație pentru a continua. Și da, am fost felicitată chiar și de arbitra italiană Katia Crucciti, care este unicul arbitru cu grad de master la mondialele din Italia, pe care personal nu o cunosc, dar care a fost și în Moldova și a arbitrat la Armwrestling Moldova Open Cup 2016”, ne spune cu emoție tânăra.

 

18216432_1692715870742725_4738924153787566083_o

Deși nu crede că aceasta va deveni o activitate de bază, se bucură de reușite și îi place mult ceea ce face, căci, spune ea, în acest domeniul e greu să te afirmi, dar nu și imposibil.

„Pentru a obține titlul de arbitru este o cale destul de lungă! E greu, dar nu și imposibil. Întâi și întâi, e necesar să știți că în Moldova acest titlu nu se oferă. Nu avem încă suficientă pregătire în acest domeniu. De obicei, gradele se obțin la campionatele naționale, europene, mondiale. Înainte de competiții, se organizează un seminar de instruire la care toți doritorii dau un test în scris. Acolo trebuie să răspundă la întrebările teoretice din Regulamentul Federației Mondiale de Armwrestling. Unele sunt întrebări-capcană la care trebuie să fii foarte atent, căci sunt bazate pe cazuri și întâmplări concrete, care au mai avut loc la competițiile sportive. A doua etapă e proba practică, arbitrarea la masă, în care oponenții sunt arbitrii examinatori. Eu, dacă sincer, aveam doar pregătire teoretică, cât de cât, am mai studiat regulamentul. Dar practic, nu am făcut-o niciodată. Pentru mine a fost o glumă-provocare și am zis, de ce nu? Dar mi s-a oferit încrederea chiar în prima zi de concurs. Ce-i drept, ca arbitră secundă. Am arbitrat câteva meciuri, am văzut cum e și „cu ce se mănâncă”. Apoi am stat și am ajutat mai mult din culise, la scanarea câștigătorilor, autentificarea sportivilor, identificarea lor. A doua zi, am arbitrat cam trei ore, și meciuri destul de încordate. Pentru că erau categorii mari, cu oameni „mari” de 90 de kg și peste, pe care eu ca femeie, trebuie să îi mai țin și de mâini în unele momente. Dar asta e. La final am ieșit cu diploma și medalia de arbitru. Nivelul I, național! Totuși, tânăra arbitră explică că mai are mult de lucrat la acest capitol. „Deocamdată am obținut doar statutul de prima femeie-arbitră din Republica Moldova. Am luat Gradul I la nivel național, cel mai mic grad care se poate obține în acest domeniu”, afirmă Svetlana.

 

diploma

Potrivit ei, în acest sport mai sunt gradele II, III și IV. Apoi urmează gradele de junior, senior și master, care pot fi obținute la campionatele europene și mondiale. „În Moldova, momentan, avem doar șapte arbitri cu acte în regulă. Head of referee din Moldova, Mihail Grumeza, are gradul de junior la mondiale, senior la europene, și gradul III național. Ioan Alexei are și el junior la mondiale și gradul 2 –național, iar Ghenadii Ababii are junior la mondiale și gradul I național. Restul au gradul I național. La Campionatul Național al României, trei oameni am obținut calificarea de arbitru. Nu sunt mulți dintre cei care își doresc să arbitreze. E o muncă foarte migăloasă, la care trebuie să ai multă răbdare. Meciurile pot fi foarte încordate și lungi, iar tu trebuie să stai toată ziua pe scenă, într-o anumită uniformă, care e standard. E acel tricou în dungi alb-negru, sunt pantalonii negri, blugii sunt excluși. Sunt pantofii negri, nu adidași, ci pantofi. Ba chiar și ciorapii trebuie să fie negri. Trebuie să stai așa la mese, în fața camerelor de luat vederi, să fii atent la tot ce se petrece, să fii cât mai obiectivă și să nu scapi ceva”, subliniază Svetlana.

La Campionatul Național al României unde a obținut calificarea de arbitru, Svetlana Tataru a arbitrat și câteva meciuri. Ea spune că a fost destul de încordat și crede că se putea și mai bine, „mereu e loc de mai bine”. În cadrul unui meci a obținut și un protest, care a fost acceptat, ceea ce „înseamnă că trebuia să fiu și eu mai atentă”, spune tânăra.

*Notă: Protestul e un fel de contestație, pe care sportivii îl pot face dacă nu sunt de acord cu arbitrarea. Arbitrii sunt invitați la masa de discuții, pe rând, spun ce s-a întâmplat, și Head of referee al campionatului ia o decizie dacă reia meciul sau nu.

 

IMG_5489

Chiar dacă este un domeniu mai masculinizat, tânăra se simte foarte confortabil în poziția pe care o ocupă. „E un sport pentru cei duri, recunosc. Dar mă simt bine. Oricât de straniu ar fi, nu am avut emoții. E o senzație inexplicabilă atunci când de decizia ta sau de faptul cum legi mâinile depinde soarta unui meci”, mărturisește tânăra.

Doritorii de a practica acest sport, absolut gratuit, sunt invitați în fiecare zi de joi, începând cu ora 18.30, la USEFS, unde ușile sunt deschise pentru toți. „Nu ezitați „să gustați” din sportul brațelor de fier. Nici eu nu credeam că voi face asta vreodată, dar, vorba cântecului: Niciodată să nu spui Niciodată!”.

Totuși, ca în oricare sport de performanță, e nevoie de foarte multă implicare și timp. Sunt necesare cel puțin trei antrenamente pe săptămână, explică tânăra.

 

18216447_1692712744076371_6670757676924703677_o

În Moldova există Federația Națională Sportivă de Armwrestling de mai puțin de un an, dar se practică de mulți ani. „Alexandru și Mihail Grumeza „l-au născut” și continuă să îl „crească” ca pe un copil și fac tot posibilul ca acesta să existe și să fie practicat. Nu în zadar, în 2016, Moldova a obținut și prima medalie la mondiale datorită lui Daniel Procopciuc, iar acum pe harta lumii imaginară a armwrestlingului există și Moldova”, spune entuziasmată tânăra.

Svetlana a povestit că s-a organizat primul campionat de Armwrestling din Moldova la 11 martie 2017, unde au fost destul de mulți participanți. În urma campionatului s-au stabilit și cei care ne vor reprezenta țara la campionatul european, care va avea loc în mai, în Polonia.

La final, tânăra arbitră a menționat echipa minunată formată din zece omuleți cu care a fost la acest campionat și care a reușit să obțină o performanță absolut fantastică: 11 medalii de aur, două de argint și două de bronz. „Nu în ultimul rând, aș vrea să îi mulțumesc încă o dată dlui Alexandru Grumeza, care a insistat să încerc să fac acest sport. E un om cu adevărat minunat și care merită toți laurii, dar și dlii Mihail Grumeza, că are toată puterea și răbdarea de a mă antrena la cât sunt eu de impulsivă și necontrolabilă. Jos pălăria!”, ne-a mărturisit Svetlana Tataru.

 sveta333

sveta2

18192667_1692718084075837_7977902504077612208_o

18192457_1692721277408851_1284535481787644846_o

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente