Rostul morţii lui Mihail Filipschi
Marţi, 25 aprilie, la amiază, un arbore frânt de furtună a răpus viaţa lui Mihail Filipschi, în vârstă de 65 de ani, angajat al unei instituţii de învăţământ din Chişinău. Arborele, frânt pe jumătate de furtună, s-a răsturnat peste bărbat, omorându-l.
În aceeaşi zi, Primăria a decis să ofere un fel de recompensă, de 20 de mii de lei, familiei decedatului, ca să-l poată înmormânta cum se cuvine. O fi fiind un gest creştinesc, dacă ţinem cont de faptul că, în acea dimineaţă, ieşind din casă şi plecând la muncă, nimeni din familia sa nu a prevestit moartea acestuia. După ce a decis alocarea celor 20 de mii de lei, seara, într-un program TV, edilul capitalei a vorbit despre această tragedie, spunând că ar fi o pată de sânge în cadrul dezastrului ce s-a abătut peste Moldova, că ar fi un deces din imprudenţă. Între timp, au apărut informaţii despre faptul că ar exista şi un suspect vinovat de această tragedie şi că acesta va fi cercetat penal, riscând până la 3 ani de închisoare.
La scurt timp după decesul lui Filipschi, un angajat al unei întreprinderi care prestează servicii de întreţinere a reţelelor electrice s-a electrocutat pe când repara o linie electrică, deteriorată din cauza viscolului. La ora în care scriu aceste rânduri, victima accidentului, în tânăr în vârstă de 21 de ani, se află în comă la spital.
Aceste cazuri, probabil, ar fi putut să nu se întâmple dacă autorităţile ar fi reacţionat adecvat la prima tragedie care s-a produs imediat după declanşarea calamităţilor. Vă amintiţi? În apropiere de Combinatul de panificaţie „Franzeluţa”, o persoană şi-a pierdut viaţa după ce a călcat pe un cablu electric dezgolit, aflat la pământ. Tot în prima zi a intemperiilor, zeci de persoane au fost spitalizare, după ce crengile unor copaci frânţi au căzut peste ei. S-au scurs, însă, zile de sărbători, au fost Blajinii, cu roş în calendar, lumea s-a odihnit, inclusiv funcţionarii.
Abia ieri, către amiază, când primul mort al furtunii fusese deja înhumat, fără a primi vreo recompensă de la Primărie, iar celălalt intra în a doua zi de după deces, urmând în scurt timp să fie petrecut pe ultimul său drum pământesc, Primăria Chişinău distribuia un comunicat de presă în care ne asigura că, „pe teritoriul instituţiilor de învăţământ vor fi delimitate zonele cu acces interzis, elevii vor fi instruiţi cu privire la modul de deplasare prin oraş, şi anume să evite mersul pe sub arbori şi să nu atingă cablurile căzute. În grădiniţe, copiii nu vor fi lăsaţi fără supraveghere şi nu se va admite ieşirea din clădiri în cazul existenţei zonelor de risc pe teritoriul instituţiei”.
De ce trebuia să avem mai întâi câţiva morţi, după care Primăria să ia decizia de a delimita zonele periculoase, riscante pentru viaţă, locurile unde pot sta furişate nişte cabluri electrice dezgolite sau nişte arbori gata să ţi se prăbuşească în moalele capului? De ce acest gând nu a trecut prin capul niciunui funcţionar, înainte ca femeia, numele căreia nu a fost făcut public, să se fi împiedicat într-un cablu devastator? De ce a trebuit să fie ucis Mihail Filipschi, înainte ca vreunui funcţionar plătit de stat să i se lumineze cugetul şi să decidă marcarea zonelor periculoase pentru viaţă?
De ce a fost posibil ca doar la căpătâiul unor morţi Comisia pentru situaţii excepţionale a municipiului Chişinău să se convoace şi să „elaboreze” mai multe recomandări privind respectarea măsurilor de securitate în procesul de intervenţie la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturii? Şi dacă le-a elaborat, ce a urmat?
Acum câteva zile, exact când începuseră furtunile cu ninsori, eram într-un orăşel din România, la Comăneşti, lângă Târgul Ocna. O localitate situată între Munţii Goşmanu, Berzunţi, Nemira şi Ciucului. De 13 ani, Comăneştii au acelaşi primar, Viorel Miron. Oamenii spun despre el că nu ar putea fi schimbat vreodată, pentru că le-a umplut orăşelul de magnolii înfloritoare, le oferă zilnic, pe străzile localităţii, o atmosferă muzicală de poveste, le-a construit o faleză, de-a lungul răului Trotuş… A făcut şi alte lucruri pentru oamenii de aici, de aceea ei nu ar avea vreun motiv să-l schimbe. La Comăneşti a nins la fel de tare, iar vântul şi viscolul au distrus magnoliile înflorite. Străzile, însă, nu au fost împotmolite de zăpadă nici pentru o oră şi niciun om nu s-a împiedicat în cabluri electrice demolate de vânt.
