Studiul, publicat în Nature Geoscience, a utilizat date ale navei spaţiale Dawn a NASA pentru a identifica trei tipuri de alunecări de teren, relatează Science Daily.

Tipul I reprezintă alunecări relativ rotunde şi mari, fiind similare cu alunecările de teren care se produc în zona arctică a Pământului. Acest tip se găseşte de obicei la latitudini ridicate, acolo unde este şi cea mai mare cantitate de gheaţă.

Tipul II este des întâlnit pe suprafaţa lui Ceres şi seamănă cu depozitele lăsate de avalanşele pe Terra. Sunt mai subţiri şi mai lungi ca tipul I şi sunt găsite la latitudini medii. 

Tipul III se formează atunci când gheaţa este topită în urma unui impact cu alt asteroid. Aceste alunecări de teren se găsesc la latitudini joase şi sunt găsite laolaltă cu cratere de impact.

Cercetătoarea Britney Schmidt, de la Georgia Institute of Technology, a condus studiul de faţă. Aceasta precizează că „alunecările de teren acoperă o zonă mai mare în poli decât în ecuator, dar majoritatea proceselor de suprafaţa nu ţin cont de latitudine. Acesta este un motiv pentru care credem că gheaţa influenţează aceste procese. Nu există o altă explicaţie care să demonstreze de ce în poli au loc alunecări masive de teren”.

Bazat pe distribuţia şi cantitatea înseamnată de alunecări de teren, cercetătorii au estimat că partea exterioară a planetei pitice conţine între 10 şi 50% gheaţă.