În Germania (dar şi în Austria şi Elveţia), multe grădiniţe au implementat această idee. Pe o perioadă de la câteva săptămâni la câteva luni, copiilor nu li se dau jucării. Mai mult decât atât, educatorii nu se implică în activităţile lor, relatează The Atlantic.

Scopul este de a observa cum copii reacţionează în acest mediu. Pentru a nu se plictisi, se văd nevoiţi să inventeze noi jocuri pe care le vor juca împreună.

Acest program a fost încercat în anul 1992 în oraşul Pezberg din sudul Germaniei, răspândindu-se prin toată Germania şi nu numai, existând ţări îndepărtate precum China care au arătat interes pentru metoda de educaţie.

Totuşi, proiectul nu a fost lipsit de controverse. În 1997, revista Focus a citat un număr de psihologi care criticau proiectul pentru lipsa de dovezi ştiinţifice şi pentru cauzarea inutilă a stresului la copii. Hans Mogel, un profesor de psihologie de la Universitatea Passau, l-a numit chiar abuz: „aceasta este o formă de abuz. Deprivarea de jucării duce la sentimentul de nesiguranţă şi la incapacitatea de a dezvolta demnitatea de sine”.

Deşi nu există un studiu pe termen lung, există studii care au indicat faptul că acei copii care au participat la acest proiect au abilităţi mai bune de interacţiune socială, creativitate, empatie şi comunicare.