Să începem prin a ne aminti cele mai importante momente ce au urmat după protestele din 6-7 aprilie 2009:
Arcadie Suceveanu, poet și eseist
„Vedeți că anumite lucruri se repetă în societate. Nu știu cum se întâmplă să mergem din rău în mai rău. Și răul social se accentuează. Iată că alegerile din toamnă ne-au demonstrat acest lucru. Ceea ce se petrece în Parlament și în viața noastră ne demonstrează că moldovenii nu știu până la capăt să învețe lecțiile istoriei, să extragă învățăminte. Parcă e un fatum, un blestem. Trebuie să se adune o energie, să clocotească, să izbucnească într-un mod necontrolat, așa cum s-a întâmplat și atunci.”
„După protestele din aprilie 2009, am decis să plecăm cât mai urgent din Moldova. Pe 5 aprilie 2010, eram în Canada.” – Oxana Maxim
A fost o revoltă atunci, o explozie. Poate că a fost o ceva planificat – manipulări pe care nu le cunoaștem, din umbră, dar a fost o vrere, a fost o voință. A fost o revoltă, care atunci a avut un efect în societate, dar partidele care au venit ulterior la putere s-au compromis. Ne-au compromis imaginea și idealurile de integrare europeană. Nu am învățat noi lecțiile lui 7 aprilie.
Astăzi, tinerii sunt mai puțin activi decât au fost atunci. S-a văzut și la ultimele alegeri. Tinerii nu mai au dorința ceea de a ieși și de a-și spune cuvântul. Iar forța tinerilor e una foarte importantă. Noi, intelectualii, o mână de oameni, vrem schimbări, dar masa, masa care l-a votat pe Dodon și socialismul, vrea Uniunea Sovietică, iar Uniunea Sovietică nu are cum să mai fie.”
Nicoleta Esinencu, dramaturg
„Problema nu este în proteste, problema noastră e că nu am protestat îndeajuns. Ca să avem schimbări, trebuie să fim vigilenţi şi să ne implicăm civic întotdeauna, nu o dată la 10 ani. Dacă nu erau protestele de la 7 aprilie, am fi trăit acum într-o dictatură absolută, fără presă şi nu am fi ştiut nimic din hoţiile care au loc. Cel mai ironic e că Plaha&Co., care au uzurpat puterea în stat după proteste, acum ne zic să nu mai protestăm, că asta nu schimbă nimic.” – Victoria Ţăranu
„Din păcate, cred că nu am însușit mare lucru. Poate din motiv că nu am învățat nici din istoria noastră recentă sau mai îndepărtată. Preferăm să ne victimizăm, să luăm părțile frumoase din istorie și să nu analizăm ceea ce se întâmplă sau să nu ne asumăm istoria așa cum este ea.
Până la urmă, nu cred că știe cineva din noi ce s-a întâmplat exact pe 7 aprilie. Accesul la informație este atât de limitat, încât ceea ce vedem astăzi este o consecință a ceea ce a fost 7 aprilie, o veșnică manipulare și propagandă. Trăim într-o epocă a post-adevărului.
Atât timp cât nu știm ce a stat la baza protestelor, mi-e greu să zic ce ar fi trebuit să învățăm. Ar trebui să știm să protestăm. Sunt o sumedenie de lucruri care trec pe lângă noi și ne lasă indiferenți. Lumea nu a reacționat la furtul miliardului, nu reacționează la faptul că 40 la sută din teritoriul Republicii Moldova este dat unei firme americane pentru explorare sau la ceea că va fi construită hidrocentrala care va lăsa țara fără apă. Noi nu știm să protestăm, chiar dacă este dreptul nostru!”
Igor Buzurniuc, chitarist, coordonator al proiectului POT Music
„În opinia mea, noi, societatea, nu am învăţat lecţia din 7 aprilie şi asta o zic cu certitudine! Până în prezent nu cred că ştim cum să protestăm în mod civilizat şi nici nu prea obişnuim să protestăm. În pofida tuturor problemelor din țară, atât pe plan politic, cât şi social, noi încă mai stăm bine-merci acasă şi navigăm pe internet, privim televizorul, ambele pline de noutăți false sau care sustrag societatea de la problemele reale.
„Am învăţat că nimic nu s-a schimbat. Tinerii au fost bătuţi şi puşi după gratii, iar cei vinovaţi tot stau confortabil pe scaunele lor. Moldovenii s-au dat bătuţi! Eu am fost pe 7 aprilie în PMAN, iar tatăl meu pe atunci era poliţist. Mi-a povestit unde au fost duşi oamenii la interogare, de la cine a venit ordinul – el mai este în căutare – ţapul ispăşitor Papuc. Într–adevăr, au fost foarte mulţi poliţişti în civil, etc. Studenţii de la Academie au fost puşi pe linie – vărul meu era prezent acolo, iar tatăl, slavă Domnului!, nu era de gardă în ziua aia şi nici nu a fost chemat la acţiuni.” – Alexandra Dolgov, Anglia
Curajul ne lipseşte în mod evident şi, probabil, dezbinarea societăţii le este pe placul celor care ne conduc. Tot ei toarnă gaz pe foc pentru a păstra această dezbinare activă. Dacă vorbim despre cultură, pot afirma cu încredere că tinerii de astăzi nu sunt obişnuiţi să zică lucrurile pe faţă în lucrările lor şi tare rar putem vedea sau auzi o tentă de protest într-o piesă de teatru sau una muzicală. Artiştii care o fac sunt foarte puţini şi deobicei sunt neobservaţi de către autorităţi sau societate.
Aici aş menţiona, ca exemplu, Teatrul Spălătorie, care au nişte spectacole de toată lauda şi sunt unii dintre puţinii care tratează teme sociale cu o abordare profesionistă. Mai sunt şi alţi regizori de teatru, precum este Mihai Fusu, un regizor care ştie să protesteze prin artă şi asta trebuie încurajat atât de către noi, cât şi de către autorităţi. Noi, în cadrul Proiectului POT Music, încercăm să abordăm teme sociale cu tinerii muzicieni şi să-i implicăm în diverse proiecte, unde ei sunt încurajaţi să scrie muzică şi textul într-o formă mai mult sau mai puţin de protest.
O societate sănătoasă, cultă se educă acasă, în şcoli, licee, universităţi. Aici, din păcate, acest lucru este neglijat.”
Victoria Mahu, cântăreață
„Lecţia s-a dat laolaltă cu trauma, de altfel, pentru nu ştiu a câta oară. Cel mai grav, însă, e că nu ne facem temele pentru acasă.” – Elena Roset
„Evenimentele tragice din 7 aprilie ne-au marcat profund pe toţi. Revolta tinerilor, pornită iniţial din aspiraţii pure pentru a avea justiţie, alegeri nefraudate, de a avea o viaţă decentă la ei în ţară, a fost, până la urmă, instrumentată în favoarea altor interese. Decepţia profundă şi pierderea speranţei s-au soldat cu plecarea continuă a unei mari părţi a populaţiei în alte ţări. Nimeni nu a răspuns pentru crimele comise. A fost detronat partidul comunist, pentru a fi instaurat un model de guvernare oligarhic mult mai accentuat, care este ca un cancer pentru Moldova. Ultimele alegeri prezidenţiale dovedesc faptul că oamenii de la noi, din păcate, nu au învăţat nimic în urma evenimentelor.”
Material de Victoria Colesnic și Ana Gherciu